Fiecare om a suferit măcar o dată pentru cineva,pentru ca așa este viața,nu poți trece prin iubire fără să treci prin suferință. Am scris datorită lui,dar și ca să mă vindec pe mine. Sper ca această carte sa va ajute și pe voi cum m a ajutat și pe mine.

O serie de poezii romantice ce te vor face să interacționezi cel puțin cu o parte din trecutul tău, dacă nu chiar, cu prezentul. Poeziile sunt scrise pentru EA și o descriu doar pe EA în universul în care iubirea nu mai e ce a fost, în care iubirea e doar o formă conjugală a cuvântului interes și dorința de a nu te plictisi.

în poveste este vorba despre un băiat

Timpul? Dacă ne întrebăm ce este și cum poate fi definit, atunci răspunsul cel mai la îndemână ar fi acela că nu îl putem vedea, atinge, mirosi sau auzi, decât dacă nu vorbim despre un ceas. Timpul doar se simte... și încă cum! Când ne grăbim, zboară ca vântul, când ne temem, pierduți printre atâtea gânduri, momentul așteptat întârzie să apară, ori poate când suntem binecuvântați cu un zâmbet pe chip, timpul se pierde parcă în neant, devenind numai un vag amănunt al vieții noastre. Timpul este singurul care cunoaște toate poveștile noastre, este singurul care ne-a privit în momente cruciale sau poate ne-a răpit clipele de care încercam cu atâta disperare să ne prindem. Tot el este cel care ne-a vindecat răni sau ne-a îngropat amintiri. Oricum am privi timpul, o poezie îl poate cuprinde mai bine decât orice gând. Astfel, las printre aceste pagini, frânturi din ceea ce fiecare dintre noi numește timp, frânturi din ceea ce noi simțim și de ale cărui aripi ne lăsăm purtați până când, în sine, va deveni numai o amintire.

Sunt un biet începator, așez sentimente pe rânduri și apoi le daruiesc lumii. Sunt un simplu baiat visator. Sunt doar eu si gândurile mele.

Aici am sa scriu poezii făcute de mine în care poate se regasesc și alți oamenii.Dar în primul rand am scris pentru mine deoarece scriu lucrurile pe care nu pot sa le spun cu voce tare. Va rog sa ma scuzați pentru greșeli!

Vise neîmplinite

Cufundă-te în sumbra-mi mantie de vise ce am aşternut-o în cuvinte dar sunt prea sălbatice, prea fără de minte şi vorbele astea ce te-ar minte dar învaţă să citeşti printre cuvinte. Eu, te invit la veşnicia mea, prea scurtă, cate o dată prea gălăgioasă altă dată mută ..că a ales să spună cuvinte mari unei inimi ce nu a vrut să ascultă.

poezie #3

un copil cu Moș Crăciun și un om bogat care la adoptatpe Jeasmin