Pentru ,Denisa_Poroineanu.
Multumesc pentru vorbele frumoase si sustinere! Mi-ai luminat ziua cu ,comentariul tau 💋🖤
LORENA.
Prostia se masoara. Prostia mea a ajuns la cote maxime. Urma sa ma vad cu Bogdan la un hotel. La hotelui tatalui meu. Asta e o alta poveste,in care voi intra,dar nu acum . Acum.eram prea ocupata sa il ascult pe Moris vorbind despre cablajele cortinei de mai bine de o ora. Nu eram deloc atenta la el. Se presupunea ca trebuie sa vorbim despre noi,ceea ce nu parea sa se intample,si sincer la cat de aeriana eram nu puteam sa imi doresc sa am acea discutie acum .
Odata gasind o scuza potrivita am fugit de la teatru spre apartamentul meu unde m-am schimbat intr-o rochie alba cu niste modele albastre si un trech pe deasupra. Nu aveam de gand ca viitorul meu sa fie afectat de omul care nu a dat 2 bani pe mine . Trebuia sa dispara din viata mea,ca sa nu reusasca sa revina atunci cand pofteste.
Odata intrata in masina mi-am intreptat spatele si am apasat pedala de acceleratie. Eram deja in intarziere dar aveam de gand sa ma fac asteptata.
BOGDAN.
Poate disperarea mea a dat roade. Nimeni nu primeste nimic fara sa ceara ,iar eu ceruse-m si aparent urma sa primesc. Eram extrem de agitat cu privire la Lorena. Era o cu totul alta persoana ,fata de fata pe care o cunoscusem mai bine de 6 ani in urma. Trebuia sa imi fac o idee asupra terenului,pentru ca daca ajung pe nisipuri miscatoare risc sa fiu inecat cu totul. Din limitata perioada petrecuta impreuna am observat ca a devenit o persoana extremist,foarte hotarata si singurul lucru pe care il gasesc la ea ,lucru pe care il avea si cand era msi mica e empatia . Nu voi putea niciodata sa uit zambetul de pe fata ei atunci cand Emilia i-a sarit la picioare in seara spectacolului. Era zambetul ei sincer pe care nu am avut ocazia sa il vad prea des.
Dupa ce trec 30 de minute in care o astept si sunt pregatit sa plec,o vad intrand in camera de hotel . Are psrul desfacut si ondulat,un trench bej pe sub care are o roche albastra. Interesanta alegere. Ea imi zambeste si vine spre mine ,dar se opreste la cativa pasi,precauta.
-Ce zici,bem ceva inainte ? Spune ea.
Ochii imi sclipesc de bucurie si luand-o de mana o conduc spre restaurantul hotelului ,unde avem noroc de un separeu retras . Ea isi comanda un suc de mere cu gheata iar eu un pahar de burbon. Incepem ss discutam pana ce ea rade si spune:
-Arati de parca urmeaza sa iti puste o vena! Rade ea.
Doar pantaloni!
-Sunt doar...uimit.
-Uimit ca am venit? Intreaba ea.
-Da,nu ma asteptam sa vrei sa ne vedem.
Ea se uita ls mine dandu-si putin parul pe spate. Asta imi ofera o mai buna privire asupra decolteului ei in v ,ciudat de adanc. Bogdan,nu mai e un copil!
-Sincer ,nu am putut sa ma abtin. Trebuia sa te vad iar!
Inima mi-a facut un triplusurub cu spatele si zambetul meu a ajuns pana la marginea urechilor.
Am prins-o de mana fericit ca poate simte si ea ca nu totu s-a terminat la tribunal,ca poate aveam inca o sansa,sansa pe care nu o avusem cand parintii ei au aflata. Sansa pe care eu nu ne-am dat-o pentru ca riscam sa fiu numit un pedofil. Poate Emilia nu va creste fara o mama.
Ea se uita in ochii mei si privirea vioaie i se schimba in una de confuzia apoi o umbra trista ii aparu peste ochii mari si luminosi.
-ammm. Cred ca ar trebui sa plec...
M-am incruntat neitelegand ce s-a intamplat in 5 secunde.
-Am spus ceva? Intreb.
-Nu,doar ca...
Ea se ridica val vartej,fara sa se uite inapoi.
LORENA.
Portiera se intranti in urma mea asa ca aruncandu-mi portofelul si telefonul pe scaunul din dreapta am lovit puternit in volan.
-Cacat,cacat,cacat!strig eu.
Nervi imi erau intinsi la maxim . Nu puteam sa o fac...eram cat pe ce sa ii spun cat de mult il urasc,cat de mult m-a ranit,cat de mult vreau sa il fac sa sufere. Dar nu e adevarat. Incerc sa ma fac sa cred asta,dar nu e asa. Nu puteam sa il fac sa sufere,pentru ca daca el suferea,asta faceam si eu. Fericirea din ochii lui m-a facut sa simt ca infloresc pe dinauntu si nu pentru asta venisem. Trebuia sa il pun la punct si nu am facut-o ! Sunt o lasa!
Am pus mana pe telefon si l-am sunat pe fratele meu,George.
-Heiiiii! M-a salutat el.
-Hei! M-am siorcait asa cum fac tot timpul.
-Esti ok? Lorena?
-Da,sunt doar suparata...te-am sunat sa te intreb ceva,dar trebuie sa fi sincer.
El a ras usor stiind ca faceam asta de fiecare data cand eram nesigura pe sentimentele mele.
-Bine,spune!
-Crezi ca oamenii merita o a doua sansa?
El a oftat si s-a gandit,apoi a spus.
-Da,pentru ca nici din a 10-a nu faci totul perfect. Oamenii care te iubesc si pe care ii iubesti merita 100 de sanse ,pentru ca sunt imperfecti ,dar tot se lupta sa fie cat mai aproape de perfect pentru tine! Si asta e cel mai important lucru.
Am scos un hohot de plans ,pentru ca avea dreptate .
-Mersi! Am plans eu.
-O sa fi bine.
-Da!
-Nu era o intrebare,stiu ca vei fi bine! Pentru ca ghici ce,esti cea msi imperfecta persoana dintre toate,dar esti si ceam mai puternica femeie pe care o cunosc!
Am continuat sa vorbesc inca putin cu Geoage realizand ce spunea.
Eu nu eram perfecta,asa ca nu puteam accepta perfectiunea,pentru ca nu era cinstit. Bogdan e ata de imperfect si asta e cel mai frumos lucru . E asa cum vrea sa fie si nu ii e frica sa recunoasca greselile facute. Era un om in toata firea care traia pe gheata subtire creata de versiunea mai tanara si mai proasta a lui.
El era un om bun,care merita o a doua sansa,asa ca poate ii voi oferi una.