Tata stătea cu mâinile încruţişate la piept. iar mama stătea lângă el, cu o mână pe umărul lui. Ştiind că ochii lor erau pe noi, am dat drumul mâinii lui Max imediat, apropiindu-mă de ei.
- Unde ai fost, domnişoară? întreabă tata.
- Eşti bine? continuă mami. Ne-a sunat directorul tău şi ne-a anunţat că fata acea, Kierra, a pus afişe cu tine în toată şcoala şi că apoi v-aţi certat destul de rău, dar să ştii că fata acea a fost grav pedepsită şi vina a fost dată pe ea, pentru că toată lumea a spus că ea a început.
- Sunt bine. Doar şocată puţin, şi au dreptate, ea a început.
Tata se uită în spatele meu, dându-şi seamă că mai e cineva în cameră.
- Tu cine eşti, băiete?
L-am simtit pe Max tensionându-se. M-am pus protectiv chiar în faţa lui.
- El e Max, vecinul nostru, răspund pentru el.
- Şi ce face aici?
- După cearta mea cu Kierra, Max şi cu mine am mers undeva să mâncăm şi am pierdut noţiunea timpului, de aia am întârziat. Acum mergeam la mine în cameră... pentru că... ăăă... trebuie să il meditez. Da, asta trebuie să fac! Directorul m-a pus să îl ajut să înveţe mai bine.
După o linişte de câteva secunde, tata întreabă:
- Sunteţi împreună?
Întrebarea lui m-a luat prin surprindere şi nu ştiam ce să îi spun. Ştiam că mă puteam baza pe părinţii mei, ştiam că le puteam spune dacă am un iubit, însă acum nu mai eram sigură de asta. M-am uitat imediat la mama, rugând-o cu privirea să mă ajute. Din fericire, a prins ideea şi s-a pus în faţa tatei.
- Max Reed, nu? Noi ne-am mai întâlnit şi înainte, nu-i aşa?
- Aşa este. Mă bucur să vă revăd, doamnă Cooper.
- La fel, îi zâmbeşte. Duce-ţi-vă sus, dar lăsaţi uşa deschisă, bine?
- Bine, mamă. Ne vedem mai încolo, am zis.
M-am dus la ei şi i-am sărutat pe amândoi pe obraz. Apoi m-am dus în camera mea, urmată de Max. Am lăsat uşa puţin deschisă. Odată ce am ajuns în camera, mi-am luat o pereche de colanţi negrii şi un hanorac roşu cu numele unei echipe de baschet pe el. M-am dus în baie şi m-am schimbat, iar când m-am întors, Max era şi el schimbat în nişte haine mai comfortabile - nişte pantaloni de trening şi un tricou- şi stătea în pat. Avea capul îngropat în perinile mele albe şi moi, şi şi-a acoperit picioarele cu pătura mea. M-am dus şi m-am aşezat şi eu lângă el, examinându-i faţa lui perfecta. Avea ochii închisi, deci nu mă putea vedea, dar eram sigură că m-a simtit, că ştia că sunt lângă el. L-am sărutat rapid pe vârful nasului, iar el şi-a deschis ochii imediat şi a început să zâmbească. Cu o mână, m-a prins de şold şi m-a tras spre el, apropiindu-mă de pieptul lui. Am început să râd incontrolabil când el a început să mă gâdile. Mă mişcam prin pat, încercând să îi îndepărdez mâinile pe de mine.
- Termina Max, am spus, râzând. O să mă audă ai mei şi o să creadă că facem altceva şi nu o să mai vizitezi camera asta.
Asta l-a făcut să se oprească. M-a lipit de pieptul lui şi m-a sărutat dulce pe frunte.
- Ai dreptate, dar amândoi ştim că asta nu m-ar opri.
Am chicotit, dar m-am oprit imediat ce mi-am adus aminte ce m-a întrebat tata. Max a observat schimbarea mea şi s-a încruntat.
- Ce este? S-a întâmplat ceva?
- Mă gândesc la ce a întrebat tata. Suntem împreună? îl întreb, uitându-mă în ochii lui. S-a încruntat şi mai tare.
- Desigur că suntem împreună. Ce fel de întrebare e asta?
M-am îndepărtat de pieptul lui şi m-am pus turceşte lângă el. Mi-am pus mâinile in poală şi am început să mă joc cu ele.
- Păăăăi... niciodată nu m-ai întrebat dacă vreau să fiu prietena ta...
- Credeam că se întelege de la sine!
- Da, se înţelegea, doar că.. ştii că tu eşti primul meu iubit şi aş fi vrut doar ca totul să fie mai normal.
- Mai normal? Ce vrei să spui?
Am oftat încet.
- Adică aş fi vrut să mergem la o întâlnire, doar noi doi, apoi, când mă aduci acasă să mă săruţi. Să mă faci iubita ta romantic. Aşa cum fac cuplurile în filme sau cărţi.
Max zâmbeşte şi îmi ia mâna în a lui.
- Bine, dacă tu asta vrei. O să mergem la o întâlnire, dar după ce toate astea se termină. Vrei să le spui părinţilor tăi cumva?
- Nu, adică nu acum. Vreau să aştept până totul se termină.
M-a tras dinou spre el şi m-a luat în braţele lui.
- O să se termine totul cât de curând, îţi promit.
Şi am stat aşa, în linişte, următoarea jumătate de ora. Max adormise, însă eu nu puteam. Aveam prea multe în gânduri, plus că îmi era frică să nu ne prindă părinţii mei.
Nu ştiam dacă totul s-a terminat acum, dar nu credeam, pentru că Max a spus: 'după ce se termină totul'. Ce se va mai întâmpla? Alpha se va enerva când va afla că Max şi-a bătut joc de Mitch şi că nu vor face ce vor ei. Vor încerca să facă altceva, asta e sigur, poate ceva chiar mai rău.
Ugh, vroiam doar ca totul să fie bine, să nu mai trebuiască să stau îngrijorată mereu!
Uşa se deschide încet, iar mama intră înauntru. Se apropie de noi şi se uită, zâmbind larg. Eu încercam să mă îndepărtez de Max, ruşinată, însă nu puteam pentru că mă ţine strâns în braţe. Mama a văzut că încercam să plec şi mi-a făcut semn cu mână să stau acolo.
- Stai acolo, sunteţi prea drăguţi! Am venit să spun că cina se serveşte în zece minute, iar Max este invitat.
Şi cu asta, a ieşit din cameră. Mama era atât de ciudată. Chiar dacă m-a prins îmbrăţişată cu un tip în pat, nu a spus nimic decât 'sunteţi prea drăguţi'. Era ciudată, dar era cea mai tare mamă din lume, iar eu o iubesc!
Am început să îl mişc pe Max, încercând să îl trezesc. Îi şopteam numele şi îi mişcam braţul din ce în ce mai tare, iar el nu se trezea. M-am ridicat mai sus şi mi-am pus buzele pe ale lui, în speranţa că se va trezi. Când am vrut să mă îndepărtez, Max m-a tras mai aproape şi mi-a răspuns la sărut. După câteva secunde, am terminat sărutul şi m-am ridicat din pat.
- Cina e gata, spun eu. În câteva minute trebuie să mergem la masă.
- Ce? întreabă Max, confuz, ridicându-se, stând în capul oaselor.
- Mama a venit acum câteva minute în cameră şi mi-a spus să îţi zic că ar vrea să rămâi la cină. Iar eu i-am spus că vei sta.
- Stai, adică voi lua cina cu părinţii tăi? Mai stai puţin, mama ta a intrat în cameră când noi eram îmbrăţişaţi?
Nu i-am răspuns, doar am dat din cap. Faţa i-a picat şi s-a aruncat din nou în pat. M-am uitat mai bine la el şi am văzut că era foarte roşu.
- La dracu, Crystal, cum voi mai putea da ochii cu ea acum?!
- Stai liniştit, Max. Când am văzut-o, am încercat să ies din strânsoarea ta, care apropo era foarte, foarte puternică, însă mi-a făcut semn să rămân acolo. Mi-a spus că suntem foarte drăguţi şi a plecat. Mama e mişto, nu te teme.
- Bine, deci totul e bine cu maică-ta, dar taică-tu?
S-a ridicat din nou şi mi-a făcut semn să mă aşez lângă el. Am făcut ce mi-a cerut şi mi-am pus o mână peste a lui. Era clar că era ruşinat şi că îi era - oarecum - frică de părinţii mei, în special tata. Şi înţelegeam de ce. Tata era înalt, mare, plin de muşchi şi te intimida direct, iar cicatricea de lângă sprânceană chiar nu ajuta. Dar, fiind şeriful, asta era slujba lui. Trebuia să fie aşa. Dar nu era chiar atât de înfricoşător odata ce ajungi să îl cunoşti, asta dacă te pui pe partea lui bună.
- Mama nu i-a spus nimic, aşa că eşti în siguranţă, acum spus, apoi am şoptit: acum...
Prima dată, s-a liniştit, dar după ce a realizat ce am zis, a făcut ochii mari iar privirea de pe faţa lui era comică!
- Glumesc, glumesc, am spus, râzând. Doar nu face ceva să îl superi şi vei fi bine. Tata nu este rău.
După doar câteva minute, mama ne-a chemat la masă. Am câborât amândoi şi ne-am dus în bucătărie. Patru farfuri albe erau puse pe masa, câte una la fiecare cap al mesii, iar altele două una lângă alta, pe partea stângă, iar în mijloc era o tavă de lazania. Mama mereu făcea cea mai bună lazania! Ne-am aşezat, tata stătea la un cap al mesii, apoi stăteam eu, după Max, după mama, la celălalt capăt. Am observat cum ochii lui Max s-au mărit când au văzut mâncare de pe masă. A luat repede un cuţit şi o furculiţă, gata să ia mâncarea din tavă, însă mama l-a oprit, punându-şi mâna pe mâna lui.
- Mai întâi rugăciunea, şopteşte ea.
Ne-am unit toţi mâinile, dar tata a spus 'Tatăl Nostru', tare şi clar, apoi a mulţumit pentru mâncarea pe care o avem acum şi pentru toate lucrurile bune întâmplate, a mai mulţumit şi pentru că l-a adus pe Max la masă, făcându-mă să roşesc. După rugăciune, am început să mâncăm. Eu nu mi-am pus mult în farfurie, pentru că ştiam că nu voi putea mânca mult, însă Max şi-a umplut farfuria şi a mâncat tot! Ceea ce m-a bucurat, pentru că ştiam că el nu prea mănâncă mâncare gătită, ci mai mereu comandă ceva.
- Deci, Max, spune tata, te ocupi cu ceva?
Max a tăcut pentru o secundă, după s-a uitat la tata.
- Deocamdată nu, însă aş vrea să mă angajez cât mai repede.
- Aha, răspunde tata. Şcoala cum e?
- Destul de bună.
- Eşti în acelaş an ca şi Crystal?
- Da, domnule, deşi sunt cu un an mai mare. Şi nu am rămas repetent.
Tata şi mama au râs amândoi, iar eu am zâmbit, uitându-mă la mâncarea ce am lăsat-o în farfurie.
- Mă bucur să ştiu asta, continuă tata. Dar părinţii tăi? Cu ce se ocupă?
Imediat, mi-am ridicat capul şi m-am uitat la Max. Avea mâna încleştată într-un pumn, iar ochii închişi. Mi-am întors privirea spre tata, care se uita surprins la el. Am intervenit eu:
- Tata, lasă subiectul ---
- Au murit, m-a tăiat Max.
M-am întors din nou spre el şi am văzut că nu mai avea ochii închişi, dar se uita în farfuria lui goală.
- Familia mea... Au fost ucişi acum patru ani. Doar eu am scăpat. Poate că dumneavostră, fiind şeriful, ştiţi despre cazul Reed.
- Max, nu trebuie să vorbeşti despre asta, am spus eu, luându-l de mână.
Tata şi-a dat seama de disconfortul creat şi s-a uitat la el cu părere de rău.
- Îmi pare rău că am adus discuţia despre asta, dar să şti că acel caz a fost al meu. Şi nu ştiu dacă te face să te simţi mai bine, dar eu i-am prins pe acei nenorociţi.
Max şi-a ridicat capul şi s-a uitat la tata.
- Mulţumesc domnule.
Am văzut cât de urâtă era admosfera, aşa că am decis că ar fi mai bine să îl iau pe Max şi să plecăm la mine în cameră. M-am scuzat şi le-am spus că ne retragem.
- Mulţumesc pentru cina, doamna Cooper, a fost foarte delicioasă, şi mulţumesc şi pentru hospitalitate, domnule Cooper.
- Oh, scumpule, spune mama, şi noi îţi mulţumim pentru că ne-ai asistat şi eşti invitat mereu!
- Aşa e, se bagă tata, şi spune-ne Brenda şi Lucas. Te mai aşteptăm!
Fără să îl mai las să răspundă, îl iau de mână şi îl trag afara din bucătărie, mergând înapoi în camera mea. Ne-am întins în pat, unul lângă altul, iar eu m-am cuibărit lângă el. Mi-am dat seamă că, mereu când suntem la mine acasă sau la el, când ne punem în pat sau pe canapea, ajungem să stăm îmbraţişaţi. Iar eu adoram acest lucru. Îmi plăcea la nebunie să petrec timp cu Max şi îmi plăcea faptul că stăteam în casă, nu afară, unde ne pot vedea toţi.
- Ştii, părinţii mei te plac, şoptesc.
- Da? Mă bucur.
- Şi eu. Îmi pare rău pentru tata...
- Nu-i nimic, Crystal. Ma cam aşteptam la asta, doar că a fost aşa... din senin!
Atâtea lucruri s-au întâmplat în doar o zi, nici nu îmi venea să cred. L-am cunoscut pe Mitch, am fost în mare pericol, însă Max m-a salvat, aşa cum mi-a spus că va face mereu. L-am crezut pe cuvânt când a zis că nu va face nimic din ce îi cere Alpha, dar îmi era teamă de ce va face el când va auzi asta.
Am mai vorbit puţin, după care am început să ne uităm la un film poliţist. Pe la jumătatea filmului, am început să aţipesc, iar după căteva minute, nu mai puteam ţine ochii deschişi. I-am închis şi imediat am adormit.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤