In noaptea aia am ramas singura acasa. Mama a ramas la lucru pentru ca trebuia sa termine un articol important si a zis ca va veni mai tarziu, iar tata a ramas la lucru pentru ca inca mai lucra la ancheta cu drogurile, cea de care mi-a mai zis. A spus ca ei nu stiu nimic si nu au niciun indiciu, asa ca in noapte asta a ramas acolo cu inca cativa agenti pentru ca se gandi mai bine la tot acest lucru.
Cand sunt singuri acasa, multi adolescenti isi chem prietenii, dau petreceri, fac zgomot, dar nu eu. Eu doar stau in pat, ma uit la televizor sau stau la calculator, citesc ceva, fac teme si atat. Niciodata n-am fost la o petrecere si nici nu ma gandesc sa dau una. Toate petrecerile sunt la fel: oameni beti si fumati.
Eram in pat si stateam confortabila. Televizorul era pornit pe un canal de muzica insa eu nu ascultam. Imi ridicam mainile si ma uitam la incheieturi, comparindu-le. Ma uitam la incheietura dreapta, iubind ce vad: nicio cicatrice. M-am uitat si la stanga. Studiam cu atentie cicatricile si semnele pe care singura mi le-am facut. Desi am facut multe, doar trei mi-au ramas ca amintire, probabil de cand ma taiam prea adanc sau cand deschideam o taietura de multe ori.
Imi placea mai mult incheietura mainii drepte. Era mai… frumoasa. Imi doream sa fie si stanga la fel, insa nu regretam ce facusem. Da, vroiam sa ma intorc in timp si sa arunc lama la gunoi inainte sa imi atinga pielea, insa asta e! Acum am niste semen care ma vor face mereu sa imi amintesc de viata mea de adolescenta. Dar nu era prea tarziu sa fac asta acum.
M-am dus in baie si am deschis dulapul de sub chiuveta. Am luat o cutie in care imi tineam lamele si am coborat jos, iesind din casa. M-am dus la tomberonul de langa casa mea si am aruncat toate cele patru lame, dupa aruncand si cutia in care le tineam. M-am indepartat de tomberon si m-am uitat prin cartier. O briza stranie si rece a trecut prin mine si am strans cardiganul mai mult in conjurul meu. M-am uitat peste strada, la casa din fata mea. La geamul de la etaj am vazut niste ochi, uitandu-se la mine, dupa disparand dupa draperii, dandu-mi un fior. Am fugit in casa, am inchis usa dupa mine si m-am dus in camera mea.
Casa din fata casei mele era verde si ciudata. Stiam ca un om mai batran a locuit acolo si dupa ce a murit acum cateva luni, copii lui au dat casa spre inchiriere. Pana acum au locuit acolo doar un cuplu dar nu au locuit mai mult de doua saptamani si s-au mutat, dar nu stiu de ce. Se pare ca acum cineva a inchiriat casa dinou.
Am incercat sa ignor tot acest incident care m-a cam speriat putin si m-am aruncat dinou in cap, luand leptopul in brate. M-am logat pe Facebook si m-am uitat prin noutati. Dintr-o data am vazut un mesaj nou alaturi de numele lui Valentino.
“Ce faci?”
Era sec. Foarte sec, dar o parte din mine era fericita ca Valentino mi-a trimis un mesaj. Imi fusese dor de Valentino, abia daca il mai vedeam la scoala si imi era dor de glumele lui.
“Bine tu?” ii trimit si eu.
Imediat a venit si raspunsul de la el.
“As vrea sa ne intalnim.”
Inima incepuse sa-mi bata mai tare ca deobicei. De ce vroia sa ne intalnim? Eram socata dar foarte curioasa, asa ca am acceptat intrebandu-l unde si cand.
“In jumatate de ora, la raul din padure.”
“Ne vedem acolo.”
Am inchis leptopul si m-am schimbat repede intr-o pereche de pantaloni mai largi si un tricou alb si larg. Mi-am lasat parul liber si nu nu m-am mai obosit sa ma machez. M-am incaltat un baschetii mei vesnici si am iesit din casa, intrand in padure.
Soarele numai era pe cer insa probabil nu se va intuneca in urmatoarele 30 de minute. Mi-am continuat drumul pana am ajuns la rau, iar Valentino era acolo. Desi statea cu spatele la mine stiam ca e el. Purta hanoracul cu un dragon pe spate pe care mi-l imprumutase odata.
- Hei, am zis.
El se ridica in picioare si se intoarce spre mine. Avea un ochi negru si nu m-am putut abtine sa nu il intreb ‘ce s-a intamplat’.
- Am luat bataie, rade el. Hai, vino aici, trebuie sa vorbim.
Se puse dinou pe iarba iar eu m-am asezat langa el. Cand imi simti prezenta langa el se uita la mine si imi zambi delicat, dupa isi intoarse capul si se uita la raul de langa noi. Nu zicea nimic iar mie imi era frica sa sparg tacerea. Amandoi ne uitam la rau si ascutam sunetul superb facut de acesta. Dintr-o data el ia o gura mare de aer si incepe:
- Max ne-a spus tot.
- C-Ce?!
-A venit acasa la mine acum cateva ore si era asa de suparat iar eu ca un baiat bun ce sunt l-am intrebat ce are. Si a inceput sa imi sparga tot ce poate fi spart din casa mea si sa imi spuna.. ce ti-a zis. Crystal, niciodata nu l-am vazut pe Max asa de suparat pe el insusi. Imi e frica ca va face ceva. Tu stii ca nu a vrut sa zica… a spus el, fara sa mai continue.
- Ca sunt curva? am intrebat eu iar el a dat din cap in semn ca da. Atunci de ce a zis-o?
- El nu mi-a zis de ce, dar eu cred ca stiu.
- De ce? am insistat eu.
- Pentru ca n-ai mai stat cu el. Era nervos ca l-ai lasat balta pentru Kurt dupa ce el ti-a zis cel mai mare si dureros secret al lui. Mi-a zis ca a fost dezamagit ca ai inceput sa umbli cu popularii la scoala, insa cand a aflat ca fotbalistu’ e varul tau s-a simtit vinovat. Mi-a zis ca ii venea sa se dea cu capul de toti peretii, rade el. Stie ca dat-o in bara rau de tot de data asta.
- Dar eu nu inteleg Val, de e dezamagit si nervos cand eu pentru voi am fost doar un pariu? soptesc incet.
Mi-am adus picioarele la piept si mi-am lasat capul pe unul din genunchi. Afara se facea din ce in ce mai frig si din ce in ce mai intuneric. Mereu cand imi aduc aminte de pariu ma simt asa de distrusa. Simt cum inima mi se strange si simt fiori in tot corpul. Urasc sa vorbesc despre asta.
Valentino nu a mai zis nimic, doar a oftat. S-a ridicat si mi-a oferit si mie mana. I-am luat-o si m-am ridicat si eu, stand langa el. Si-a dat hanoracul jos si mi l-a dat mie. Fara sa comentez eu l-am luat pe mine.
- Hai sa te duc acasa, spuse el, impingandu-ma pe poteca care duce la casa mea.
Eu am tacut si am mers in fata, simtindu-l langa mine mereu. Am ajuns destul de repede la casa mea, avand in vedere ca afara era intuneric si in padure erau animale care faceau sunete ciudate. Am intrat amandoi in casa prin spate si ne-am dus in living. L-am rugat pe Valentino cu ceva de baut, insa a refuzat, zicand ca vrea sa mearga in camera mea. Am mers amandoi in camera mea iar el imediat s-a dus la geam, ascunzandu-se printre draperi. Eu m-am asezat pe pat si m-am uitat la el cum se holba in camera lui Max.
- Ce face? il intreb dintr-o data.
- Fumeaza.
- Fumeaza?! Nu stiam ca fumeaza…
- Doar cand e nervos sau are emotii, dar acum nu fumeaza o tigare.
Auzind asta mi-am marit ochii si m-am dus si eu repede langa Valentino. Am tras de o parte din draperie si m-am uitat si eu la Max. Statea pe jos cu un stic alb si urat in mana. Semana cu o tigara, insa asa cum zisese si Val nu era o tigare, dar nu stiam ce era.
- Ce-i ala? soptesc.
- Un joint.
- Adica… iarba?
Val doar da din cap afirmativ iar eu imediat ies din camera, cobor repede scarile si ies din casa. Fugeam repede spre casa lui Max si imediat ce am ajuns la usa nu am mai batut, am intrat direct. Am urcat pana in camera lui si am intrat fara permisiune. Cand m-am uitat la Max eram socata. Avea ochii foarte rosii si abia daca ii tinea deschisi. Avea pe langa el mai multa iarba. Se uita somnoros la mine, dupa la joint, dupa dinou la mine.
- Ce faci mai? ma plang eu, ducandu-ma langa el. M-am asezat langa el si am incercat sa ii iau jointul din mana dar el isi duce mana la gura mea.
- Vrei si tu? intreaba cu un zambet tamp pe fata.
- Nu, raspunsul meu vine imediat.
Max ma trase de pantaloni si am picat pe jos, iar el m-a tras in asa fel in cat am ajuns in poala lui. Isi incolaci mainile la mijlocul meu si ma trase mai aproape de el. Lua un fum din joint si isi baga capul cotitura formata la gatul meu, sufland fumul in parul meu. M-am abtinut sa nu tusesc de la fumul urat mirositor. Zambi si ma saruta usor pe gat, facand un fior sa-mi treaca prin tot corpul. Dintr-o data se opri si isi baga fata in hanoracul pe care il purtam. Mirosi de cateva ori si brusc isi departa putin fata de mine, insa tot stateam in poala lui iar mainile lui erau inca inconjurul meu.
- De ce mirosi a… Valentino?! intreaba, holbandu-se dur in ochii mei.
- Um…
- Stai, ala e hanoracul lui nu-i asa? De ce ai hanarocul lui pe tine Crystal? marai la mine. De ce ai fost cu el?!
Desi era fumat si probabil pe alta lumea el isi daduse seama ca am fost cu Valentino si tot ma intreba ca pe un copil care a furat o bomboana. Eu nu puteam sa ii zic adevarul, asa ca m-am gandit la o scuza.
- M-am intalnit cu el in parc si mi-am fost frig, asa ca mi-a dat hanoracul lui.
Pare sa fi crezut scuza mea pentru ca s-a relaxat iar eu am profitat si am iesit din bratele lui, ridicandu-ma in picioare. El isi duse tigarea dinou la gura, dar eu i-am luat-o.
- Vreau si eu, spun repede. Ii iau joint-ul din mana si ma ridic, fugind la fereastra. Deschid geamul si il arunc repede. Max vine langa mine, iesind pe geam,uitandu-se dupa joint.
- Nuuuu, ce faci?!? starea lui s-a schimbat imediat si acum parea un copil.
- Trebuie sa te culci.
- Daaaar deee ceee?
- Pentru ca…um… pentru ca trebuie!
L-am luat de mana si l-am tras pana am ajuns, dupa aruncandu-l in pat. El numai zice nimic doar se facu confortabil in pat. Am luat o patura dintr-un dulap si am desfacut-o, aruncand-o peste el. El o mototoli si patura ajunse la picioare.
- Cryyyyystal! se smiorcai el.
- Da?
- Vino aici, spuse.
M-am asezat in fund, langa el. Dintr-o data mana lui ma trase spre el, punandu-ma la pieptul lui puternic. Am rosit in timp ce el ma stranse in brate. Ma saruta delicat pe frunte si apoi isi ascunse fata in parul meu.
- Stai cu mine…, sopeste,… te rog!
- Bine, voi sta.
Se relaxa, strangandu-ma mai bine la piept. M-am relaxat si eu in bratele lui. Adevarul era ca ma simteam asa de linistita in bratele lui. Ma simteam in siguranta, parca acolo trebuia sa fiu. Parca apartineam acolo. Niciodata nu am fost atat de aproape de un baiat. Niciodata, dar imi placea. Ma simteam foarte confortabil. Numai vroiam sa plec, dar stiam ca trebuia sa plec in scurt timp, pentru ca el deja adormise. Nu puteam ramane, desi vroiam asa de tare.
Usa se deschide incet si Valentino intra inauntru. Se uita la noi si zambi obraznic. Eu am rosit si mai tare, dar n-am zis nimic. Am incercat sa dau mana lui Max la o parte de pe stomocul meu dar el ma tinea asa de strans. M-am mai foit prin pat, insa degeaba. Max ma strangea la piept din ce in ce mai tare. I-am facut semn lui Valentino sa ma ajute. El abia l-a aruncat pe Max pe partea cealalta, eliberandu-ma. Imediat frigul a pus stapanire pe mine fara bratele lui in jurul meu.
M-am ridicat din pat si am iesit din camera lui, luandu-l si pe Val cu mine.
- Du-te acasa, am eu grija de el, spuse el.
- Esti sigur?
- Da, voi ramane aici in noaptea asta. Ne vedem maine la scoala, ok?
Dau din cap in semn aprobator si parasesc casa, indreptandu-ma spre a mea. M-am uitat repede la casa verde si am vazut aceasi ochi de mai devreme uitandu-se la mine. Am intrat repede in casa si am inchis usa dupa mine.
Puteam sa jur ca am mai vazut ochii aia undeva.
~*~ ~*~