Telefonul meu vibrează încontinuu de minute bune. Am hotărât să îl ignor şi să îl las pe cretinul sau cretina ce mă tot sună să insiste până când se plictiseşte, dar asta este deja aproximativ al optulea apel şi nu dă semne că s-ar opri prea curând din a mă stresa.
Atunci când văd că micuţul trup al fetei de lângă mine începe să se foiască, somnul probabil fiindu-i deranjat de sunetul oribil produs de mobilul ce îmi aparţine, mă întind, fără să îmi pot opri un oftat şi îi închid celui ce m-a tot apelat fără întrerupere.
Mă uit la apelurile nepreluate, nouă la număr şi constat că toate sunt de la aceeaşi persoană. Exact aşa cum mă aşteptam. Caut în agendă numărul lui Robert, căci el este cel ce m-a sunat şi îi trimit un sms în care îi zic că dorm şi că nu am niciun chef de vorbit la telefon cu el, apoi un închei cu un „Du-te dracului!" din tot sufletul.
Încă nu aşez telefonul pe noptieră pentru că, mai mult ca sigur, voi primii un răspuns. Intuiția nu mă înseală. În doar câtva secunde, telefonul vibrează din nou, de data aceasta mai scurt.
„Turner, e urgent!" - mi-a scris, ca răspuns.
Îmi vine să trântesc mobilul de perete şi să înjur, dar nu o fac pentru că aş produce o groază de gălăgie şi nu vreau să o trezesc pe Abygail.
Schimb profilul telefonului de pe „vibraţii" pe „mut" şi îl las aruncat printre aşternuturi. Mă întorc cu multă grijă pe partea stângă pentru a o privi pe frumoasa blondina de lângă mine.
Părul îi este răvăşit pe perna moale, mânuţele mici îi sunt aşezate de o parte şi de alta a trupului şi picioarele îi sunt doar puţin acoperite de cearşaful cu care s-a acoperit complet, seara trecută. Tricoul meu, care sta al naibii de bine pe ea, s-a ridicat aproape complet, acoperindu-i doar sânii.
Pot să îmi imaginez cât de ruşinată ar fi dacă ar şti cât de expusă este. Ador să îi văd obrajii roşind şi pe ea fâstâcindu-se, dar nu înţeleg de ce. Întotdeauna mi-a plăcut să am lângă mine, temporar ce-i drept, o fată sigură pe ea şi pe trupul ei, una care să ştie să îmi satisfacă poftele sexuale, fără reţineri. Cu ea este altfel. Nici nu vreau să îmi imaginez o altfel de Abygail. Îmi este dragă aşa cum este şi găsesc timiditatea ei ca fiind al naibii de excitantă. Sunt sigur că nu a întreţinut relaţii sexuale cu nimeni, cel mai probabil nici nu i-a trecut prin cap să facă asta şi lucrul acesta mă face să îmi imaginez câte lucruri aş putea-o învăţa, câte lucruri noi pentru ea aş pute-o face să simtă.
Mă întind puţin deasupra ei şi trag de materialul subţire al tricoului acoperindu-i abdomenul gol. Îmi era puţin teamă că o voi trezi cu toate aceste mişcări pe care le fac, dar ea nici măcar nu pare să respire. Doarme neîntoarsa şi este incredibil de frumoasă, fără ca măcar să se chinuie, aşa cum fac altele.
Sprijinindu-mă în cot, stau şi îi privesc chipul cald, încă puţin timp. Ştiu că i-aş putea deranja somnul, dar nu mă pot abţine. Ochii albaştri ce m-au fascinat încă din prima seară în care am văzut-o sunt acoperiţi de pleoapele-i subţiri, uşor vineţii, buzele ei roşiatice sunt uşor întredeschise, ispitindu-mă să le strivesc într-un sărut.
De ce nu e a mea? Sau, mai bine spus, de ce am fost un aşa mare dobitoc şi nu am fost în stare să o fac să rămână a mea?
Suntem atât de superficiali încât realizăm ce lucruri minunate ne-au fost oferite, abia după ce soarta le izgonește din viața noastră. Nu apreciem frumosul, decât după ce îl pierdem. Ajungem să prețuim amintirile pentru că ele sunt tot ceea ce ne-a mai rămas.
Mă ridic, conştient că, dacă voi mai continua mult cu holbatul, o voi trezi pe ea, dar îmi voi face rău şi mie. Nici măcar nu ştiu ce dracu a fost în capul meu atunci când m-am gândit să organizez excursia asta. Eram atât de disperat să o am alături, să ştiu că nu este lângă alt băiat încât nici prin cap nu mi-a trecut ca această mică expediţie ar putea să îmi facă mai mult rău decât bine.
Să stau lângă ea, să îi vorbesc frumos, să o ating sunt adevărate chinuri. Torturi la care am ales să mă supun de unul singur. Îmi sunt oferite doze mici din ceea ce aş fi putut avea. Ele nu mă liniștesc, așa cum am crezut, ci îmi stârnească pofta de mai mult, mă fac să visez la imposibil. Nu pot să o sărut, nu o pot strânge în braţe mai mult de câteva secunde. Abia îmi adun forţele să o privesc.
Albastrul ochilor ei mă tulbură şi îmi aminteste că nu sunt suficient de bun pentru ea. Sufletul ei cald ar fi distrus, fără îndoială, dacă ar intra în lumea mea- o lume lipsită de scrupule, unde binele a fost demult neutralizat şi înlocuit de făţărnicie şi foame de bani.
Până la urmă, mă ridic din pat şi iau şi mobilul cu mine.
De îndată ce deschid uşa dormitorului, cu mare grijă ca nu cumva să producă vreun scârțăit sau orice alt zgomot care ar putea-o trezi pe Abygail, sunetul ascuţit al vocii insuportabilei iubite a lui Tim îmi ajunge la urechi, alimentându-mi dorinţă arzătoare de a o izbi cu capul de cel mai apropiat perete.
— Pot să ştiu şi eu ce e cu toată gălăgia asta? îi întreb, după ce închid uşa în urma mea.
— Bună dimineaţa! Noi doar ne pregătim să plecăm. Ne cerem scuze dacă v-am trezit, se grăbește Tim să îmi răspundă.
Este extrem de înțeleapă ideea de a nu o lăsa pe fetișoara de lângă el să îmi vorbească. Știm cu toții că ar fi spus ceva ce m-ar fi scos din minți.
— Dimineaţa asta este oricum, dar sigur nu bună, mormăi, dându-mi ochii peste cap.
Niciodată nu mi-a plăcut modul ăsta de a saluta. Dimineața, ziua sau seara unei persoane nu va deveni niciodată bună doar pentru că tu îi urezi asta.
—Unde dracu' vă duceţi? îl întreb pe amicul meu ce pare ușor euforic.
Nu m-ar deranjează deloc dacă aș afla că ei şi-au facăut bagajele şi sunt gata să o întindă naibii înapoi la New York. Asta ar însemna să am cabana doar pentru mine şi Abygail. Singura problemă este că am avut proastă idee de a-mi lăsa maşina acasă, deci, dacă Tim şi sclifosita lui pleacă cu Fiatul, noi rămânem blocaţi aici ceva timp.
— Mergem să vedem împrejurimile, îmi răspunde Madi.
Credeam că m-am făcut înţeles seara trecută, când i-am spus lui Tim că nu accept nicio scuză şi că nu vreau să o văd sau să o aud.
— Îmi poţi lăsa mie cheile de la maşină? întreb, lăsându-i impresia fetei de lângă TIm că nici nu am auzit-o.
— Nu văd de ce nu. Poftim! îmi aruncă perechea de chei de care sunt atârnate câtva brelocuri viu colorate.
Pe chipul său încă umflat de somn apare un zâmbet prietenesc, atunci când le prind cu o singură mână.
— Merci! spun rapid și încet, înainte de a dispărea în micuţa bucătărie pentru a-mi lua pachetul de ţigări.
L-am lăsat acolo seara trecută şi ar fi bine să nu fi dispărut.
Noaptea trecută, imediat după ce Abygail a adormit, o dorinţă nebună de a fuma a pus stăpânire pe mine. Bineînţeles, nu după tutun îmi ardea mie gâtul, dar în lipsa de altceva şi o ţigară obişnuită a fost bună. M-am dat jos din pat, am răscolit prin buzunare şi de îndată ce am găsit pachetul, am plecat spre bucătărie. Îmi era prea lene să ies.
După cam trei ţigări fumate, pofta s-a diminuat şi m-am întors în cameră, uitând complet de pachet. Mi-am amintit de el mai târziu şi, bineînţeles, mi-a fost prea silă să mă ridic din pat şi să mă duc să îl iau. Am preferat, pur şi simplu, să îmi asum riscul de a rămâne fără el.
Spre surprinderea mea, îl găsesc intact exact în locul în care l-am lăsat. Scot o ţigară din el şi îl arunc înapoi pe blat.
Voi fuma afară, de data asta.
Îmi târăs corpul încă obosit,spre uşa ce duce afară. O deschid destul de greu şi o las să se trântească în urma mea, amintindu-mi abia prea târziu de fată ce încă doarme în dormitor. Mă aşez pe prima treaptă din faţa casei şi privesc pentru câteva clipe, uşor pierdut, frumosul tablou verde ce se întinde în faţa mea. Iarba uşor stropită de rouă, brazii şi cerul pe care străluceşte un soare palid par pictate de un artist profesionist, extrem de talentat. Nimic nu pare a fi real. Totul arata divin şi miroase la fel de bine. Parfumul proaspăt al unei dimineţi de vară petrecute în pădure va rămâne, cel mai probabil veşnic, mirosul meu preferat.
— Ne vedem mai târziu! îmi spune în loc de rămas bun Tim care, ţinându-şi iubită de mână şi un rucsac în spate, coboră cele câteva trepte pe care m-am întins.
Nu spun nimic, absorbit fiind de frumuseţea din faţa ochilor mei, totuşi, îi urmăresc cu privirea îndepărtându-se, până când devin doar nişte mici punctuleţe în depărtare.
Aprind ţigara, folosindu-mă de un băţ de chibrit scos din cutia pe care am luat-o din bucătărie, înainte de a ieşi şi trag un fum lung din ea. Gustul de nicotină îmi inundă gura, făcându-mă să vreau să scuip. Iau telefonul de lângă mine, caut numărul lui Robert şi apelez. Aştept multicel să răspundă.
— Turner!? vocea lui răguşită se aude mult prea tare prin difuzorul micuţ al mobilului.
Nu ştiu dacă țipă sau dacă aşa se aude din cauza setărilor telefonului meu, dar aleg să umblu la butoanele cu ajutorul cărora poţi regla volumul şi dau mai încet.
— Ce arde, Robert? De ce m-ai sunat de atâtea ori?
Pentru binele lui, sper că are o explicaţie bună.
— E vorba de marfă, Dylan.
Oh, la dracu!
— Ce-ai mai făcut, nenorocitule? întreb sigur fiind că a făcut o prostie. Este suficient de cretin să facă ceva stupid. Mereu face!
— Eu..., încearcă să spună ceva, dar se opreşte brusc.
Lucrul ăsta mă scoate din pepeni. Am nevoie să ştiu ce lucru cretin a făcut şi de o explicaţie bună pentru a putea găsi o rezolvare sau măcar pentru a ameliora gravitatea lucrurilor pe care le-a făcut.
— Spune odată! Asta dacă vrei să te ajut dracului! mă răstesc la el.
— Nu este vorba de mine, Turner...
— A, nu ? În cazul ăsta de ce m-ai mai sunat ? Nu sunt Bunul Samaritean ! Scrie pe fata mea „binefăcător"? Îţi spun eu ! Nu, nu scrie ! Lasă-mă dracului în pace!
Ce a fost în capul lui? Nu ajut toţi drogaţii! Mă rog, eu nu prea ajut pe nimeni. Pe el l-am scos din rahat de câteva ori pentru că mă simt, oarecum, dator la el, deşi nu ar trebui. Uneori, îmi aduce marfă de care am nevoie, dar asta nu înseamnă nimic. Cu asta se ocupă el şi, oricum, îi plătesc triplu față de toți ceilalți clienți ai lui. Singurul lucru pe care îl apreciez la el este discreţia. Nimeni şi prin nimeni vreau să spun că absolut nicio persoană înafară de el habar nu are ca eu fumez, ocazional, câte o ţigară cu Marijuana sau alte rahaturi ce au cam acelaşi efect.
— E vorba despre tine, Turner! îl aud spunând, fix înainte de a închide.
Brusc, am devenit mai interesat că niciodată să aud ceea ce are de spus.
— Am făcut o prostie... cea mai mare din viaţa mea, reia, făcând pauze dese pentru a înghiţi în sec.
Este speriat de mine ca de dracu. E clar a făcut o porcărie imensă. Jur că îl omor, dacă a făcut ceva ce mi-ar putea păta numele. Mă rog, pe al tatei.
— Am... Tu eşti plecat şi, la dracu, chiar am nevoie de bani! Am o viaţă grea şi tu şti prea bine asta.
Da, mereu are nevoie de bani şi cu cât are mai mulţi cu atât cheltuie mai mulţi. Singurul motiv pentru care spune că are o viaţă grea este pentru că este un împuţit de drogat cu păr slinos şi mâini pline de înţepături care nu are venituri constante. Nu are o familie destrămată, nu doarme sub un pod şi nu mănâncă bătaie de nouă ori pe zi aşa cum ar merita, deci nu are nici pe departe o viaţă atât de nasoală pe cât insinuă.
— Spune odată ce ai de spus! Am lucruri mai bune de făcut decât vorbitul cu tine la telefon.
Deja începe să mă scoată din sărite. Ştie că răbdarea mea e limitată, dar el o tot întinde.
— M-am dus la Jo' şi i-am întrebat pe aia de acolo dacă sunt dornici să cumpere câte ceva. Singurul care a fost intersat a fost Joshua, i-am vândut tot ce aveam şi m-a plătit aproape la fel de bine ca tine. Eram în culmea fericirii. În momentul ăla, am simțit că îl prinsesem pe Dumnezeu de un picior. Aveam bani să îmi cumpăr lucrul de care aveam cea mai mare nevoie. Joshua m-a întrebat cum de am marfa, mi-a mai cerut de câteva ori şi nu am avut să îi dau. Mereu cumpărai tu tot. Fără să îmi dau seama de prostia pe care o fac, i-am spus că de data asta a avut noroc pentru că tu eşti plecat şi nu ai avut când să cumperi. Mi-am dat seama că am făcut o mare greşeală, abia atunci când, am văzut în ochii lui o sclipire ciudată şi mi-a mai aruncat nişte bani. M-am simţit că o târfă, tocmai îi vândusem o informaţie de care părea că avea mare nevoie.
Aproape scap telefonul din mâna atunci când îl aud. Încerc să îmi mențin calmul, să îmi regelz ritmul respirației, dar e total în zadar.
—Eşti cel mai mare dobitoc! M-ai auzit? Cel mai mare! Am avut grijă de tine, ratatule! Dacă nu eram eu înfundai puşcăriile! Dar nu îţi face griji, Robert! O să am grijă să ajungi exact unde îţi e locul. Închis într-o nenorocită de celulă, înconjurat de matahale gata să te rupă în bătaie pentru o amărâtă de țigară!
Închid fără să îi mai dau dreptul la replică. Nu vreau să aud o nenorocită de explicaţie sau cine ştie ce scuze ieftine, deci nu mai am de ce să îl ascult.
La dracu!
Lovesc cu putere lemnul tare din care sunt confecţionate treptele şi mă ridic. Din cauza stării de nervi mult prea puternice nu mai simt niciun pic de durere, dar sunt sigur că mai târziu mi se vor învineţii sau poate chiar umfla degetele .
Joshua se vă folosii de ceea ce a aflat de la cretinul de Robert pentru a mă şantaja, pentru a face tot ce vrea din mine. Pentru că nu voi accepta să fiu marioneta lui, va încerca să mă distrugă, Îi va fi foarte ușor să facă asta deoarece nu trebuie decât să vândă informaţia celor din presă.
Da, nu e mare scofală să fumezi nişte iarbă, dar când eşti Dylan Turner şi tac-tu este un om de afaceri plin de fiţe şi bani pe care îl vezi mai mult pe prima pagină a ziarelor decât acasă, devine o mare scofală. Iar dacă acelaşi megaloman care îţi e tata te mai şi ameninţa că te lăsa fără niciun ban dacă mai faci vreun nenorocit de lucru care poate ajunge pe prima pagină a unui ziar de scandal şi să îi păteze numele, atunci toată situaţia ia proporţii catastrofice.
Dacă presa ar afla de faptul că fumez Marijuana ar porni un adevărat scandal doar pentru a câştiga ei nişte bani. Nu ar scrie doar adevărul. Câteva ţigări nu au omorât pe nimeni şi nu ar stârni curiozitatea cititorului, ar spun că am o adevărată problemă cu drogurile şi că am scăpat de sub control. Numele nu mi-ar fi pătat, ar fi tăvălit prin rahat şi tata m-ar distruge pentru că, la dracu, are tot dreptul să o facă. M-a avertizat, să fiu al naibii, chiar a făcut-o!
Nimeni, cel puţin nimeni care să aibă suficienţi bani sau un nume greu, nu ar mai semna contracte sau încheia afaceri cu unul a cărui fiu este un mare drogat. Toţi ţin la poziţia pe care o au în societate, poziţie stabilită, foarte des, de cei din mass-media, iar un potenţial parteneriat cu un om a cărui fiu e implicat într-un mare scandal cu droguri le-ar putea pune numele în pericol. Erau, oricum, destul de mulţi parteneri de-ai tatei care începuseră să se plângă de apariţiile mele mult prea dese, mereu cu câte altă domnişoară, pe paginile ziarelor. Le era frică că titulatura mea de mare curvar i-ar putea afecta, dar nu se sfiau să apeleze la serviciile prostituatelor ori de câte ori li se scula lor.
Tata se învârte într-o lume de snobi pe care îi urăsc, dar fără ei şi banii lor nu aş fi avut nici jumătate din ceea ce am acum.
Am promis că voi avea grijă ce fac, că voi fi atent, că nu voi mai apărea sau, cel puţin, că voi rării apariţiile din ziare şi că mă voi implica în afacerile familiei, aşa cum îşi dorea el să fac încă de când eram mic. Culmea este că mă descurcam de minune. Nu am mai fost implicat în scandaluri şi asta tocmai pentru că am fost mult prea ocupat să mă implic în dedesubturile firma de racing pe care m-a lăsat tata să o administrez. Toată ziua mi-o petreceam stând când pe pistă, încercând maşinile pentru a le spune mecanicilor ce îmbunătăţiri să facă ca să fim siguri că nu vom întâmpina nereguli, când discutând cu diferiţi şoferi de prin diferite părţi ale lumii despre curse, când căutând sponsori. Atunci când am început să ies cu Abygail, lucrurile s-au schimbat puţin pentru că nu este genul de fată care să iasă la orice oră din zi sau din noapte, mai ales din noapte, cu mine. Trebuia să fac în aşa fel încât să îmi schimb programul pentru că eu aveam timp liber doar după lăsarea întunericului, când ea nu putea petrece timp cu mine şi eu nu eram dispus să las o zi să treacă fără să o văd.
Acum, dacă stau mai bine să mă gândesc, cred că am fost puţin obsedat de ea încă din clipa în care mi-a refuzat avansurile sexuale, la petrecerea aia stupidă.
Pentru a o putea vedea, am lăsat toată treaba cu firma de racing pe locul doi. Am angajat un şofer profesionist pentru a testa motoarele şi am început să comunic cu potenţialii şoferi ce ar dori să participe la cursele organizate de noi prin email, lucru care m-a făcut să devin dependent de telefon şi internet
Acum, lucrurile se vor schimba, din nou. Nu mă voi mai ocupa de firmă pentru că tata nu îmi va mai permite să fac asta, în urma scandalului ce va izbucni. Nu voi mai primi bani şi voi ajunge un rahat, iar toate astea se vor întâmpla doar din cauza lui Robert.
Fără ca măcar să îmi dau seama, am ajuns să mă plimb desculţ, pe iarba încă umedă. Trag aer în piept şi încerc să mă gândesc la o nenorocită de soluţie care să mă ajute să ies din situaţia asta de rahat.
Ca prin minune, îmi dau seama că mi-am făcut numeroase griji ca un cretin ce sunt, degeaba. Nimeni nu mă poate acuza de consum de droguri fără dovezi palpabile. Cuvântul lui Joshua sau a lui Robert nu înseamnă nimic. Înainte de a publica ceva despre mine, au nevoie de ceva care să ateste că ceea ce spun ei adevărat. Mai exact, le trebuie o fotografie cu mine fumând o ţigară rulată.
În lipsa acestei poze, nici ei, nici Joshua nu pot atesta că eu am făcut sau am consumat ceva ilegal, deci ei se pot duce dracului şi eu pot sta liniştit.
Simt cum pe fața mea creşte un zâmbet, care ajunge în curând să fie atât de mare că mă dor obrajii.
Mă întorc spre cabana pe care, surprinzător, am lăsat-o cu mult în urmă şi de data asta am grijă pe unde calc pentru că, să fiu al naibii, sunt desculţ.
Nu îmi este teamă că mi-ar putea intră ceva în talpa sau că m-aş putea tăia pentru că ştiu că asta e aproape imposibil. Aici nu sunt cretini care să arunce pe jos tot ce le vine la mână, însă, există posibilitatea să calc pe vreun rahat de animal şi nu mă încântă deloc ideea că s-ar putea întâmpla asta.
Înainte de a intra, îmi mai aprind o ţigară. O fumez relaxat, bucurându-mă că am găsit soluţia unei probleme care, de fapt, nici nu există decât în mintea mea.
Primul lucru pe care am vrut să îl fac, atunci când în sfârşit am intrat, a fost să deschid televizorul imens din living şi să mă uit la el, schimbând canalele des, aşa cum fac mereu, dar m-am răzgândit rapid. Mă duc în bucătărie şi deschid frigiderul care, spre surprinderea mea, nu este gol.
Un carton cu şase ouă şi o ţiplă cu bacon, sunt singurele alimente pe care le găsesc. Sunt mai mult decât suficiente pentru ce vreau eu să fac. Cu ajutorul lor pot pregătii un mic dejun excelent.
După ce le scot şi verific data expirării, îmi amintesc că iubita lui Tim le-a cumpărat şi le-a pus în bagaj pentru că era convinsă că vom avea nevoie de ele. Atunci, mi s-a părut stupidă ideea ei de a cumpăra așa ceva, acum îmi pare rău că i-am impus să se limiteze doar la nişte ouă şi bacon.
Pornesc radioul şi scot dintr-un dulap o tigaie. Provoc mult prea mult zgomot din cauza neîndemânării mele.
Ulei nu am, dar nu contează. Din câte ştiu eu, mâncarea se poate pregătii şi fără el.
Nu sunt un bucătar prea iscusit, de fapt, nu am gătit în viaţa mea şi sincer nici nu mă aşteptam să încep acum, dar am văzut pe la tv tot felul de emisiuni culinare, iar lucrurile nu păreau grele deloc.
Dețiplez feliuţele de bacon şi arunc două în tigaie, înşfac spatula ce era aşezată lângă aragaz şi aştept momentul să le întorc.
Pentru a face timpul să treacă mai repede, îmi aprind o ţigară.
Abia aştept să se trezească Abygail şi să îi spun că i-am pregătit micul dejun. Sigur va fi surpinsă.
Mă găsiți pe:
Instagram: mirelabflorentina
Facebook: https://www.facebook.com/mirellaflori Mirella Flori (wattpad)
Grup de facebook: https://www.facebook.com/groups/936192989774334/