‐Stai, daca tot esti aici, poti te rog sa le spui minunatelor tale prietene sa nu ma mai caute chiar si cand ma duc sa ma usurez? Am dat de o blonda de doi metri la baie care imediat ce m-a văzut mi-a spus să stau departe de tine ca te vrea inapoi. Norocul ei ca m-am rezumat doar la o vorba acida ca a si plecat, spune de data asta mai calma tintuindu-ma cu privirea.
Gandul imi fuge imediat la Amber, stiind cum reactioneaza cand drogurile ii iau mintile.
–Ce? Stai o secunda, m-ai băgat in ceata. Avea un parfum intepator si spargea baloane din guma?
Se rezeama cu spatele de birou, aruncandu-mi o privire dezaprobatoare. 
–Nu parea genul care sa mestece guma. Daca stau sa ma gandesc, blonda asta mirosea a naftalina, continua pe un ton mai calm.
Izbucnesc in ras, vazand cum un zambet ii joaca pe buze. 
Nu pot face legatura. Da, am avut multe aventuri, mai ales cu blonde. Insa niciuna din aventurile mele nu a fost cu o politista. Sau..
–Purta rochie sau fusta? ma trezesc intreband.
Incuviinteaza din cap.
Nu... Refuz sa cred!
–Stella... murmur lipindu-mi o palma peste fata.
Pentru o clipa o vad incremenind, intorcandu-si mai apoi capul pentru a-mi evita privirea.
–Putin imi pasa cine e. Pe mine atât ma intereseaza, sa nu mai facă contact vizual cu mine vreodata sau e posibil sa ii fac un tur gratuit al secției. Si nu intr-un mod prea delicat.
Din nu stiu ce motiv, zambesc de fiecare data cand e nervoasa sau e pornita gata sa pocneasca pe cineva fara ezitare. Trebuie sa recunosc ca pe cat e de mica, pe atat e de periculoasa. Dar nu neaparat intr-un sens rau.
–Stii macar cu ce se ocupa? ridic o spranceana. 
–Ti se pare ca imi pasa? 
–Sincer, nu.
Ii observ oboseala de pe chip, stiind ca statul pe scaun o plictiseste. Katherine e genul de om care traieste fiecare clipa la maxim, are adrenalina in sange in permanenta. Abia așteptă ocazia de a se pune in pericol sau de a sari la atac. Ma apropii usor de ea, dandu-i o suvita de par dupa ureche, neputand sa ma stapanesc. In momentul de fata, corpul meu face actiuni necontrolate. Nu face acea conexiune cu creierul, preferand sa-mi asculte instinctele si inima. Poposesc cu mana pe obrazul ei, trecandu-mi un deget peste buza ei inferioara. Ma priveste impietrita, ochii ei mari analizandu-ma. Are privirea tulbure si pot sa jur ca isi tine respiratia. Imi apropii usor buzele de ale ei, simtindu-i respiratia greoaie intiparita pe barbia mea. Ochii ei ma privesc cateva secunde debusolati, clipind marunt scuturandu-si capul. Isi aseaza palmele pe pieptul meu, impingandu-ma din calea ei, facandu-ma sa simt o urma de dezamagire in suflet. Regretul isi face si el loc, constientizant abia acum ce tocmai s-a intamplat.
–Kath... rostesc usor.
Ma apropii retinut de ea gata sa imi rascumpar greseala, insa glasul ei ma opreste in loc.
–Nu-mi spune asa! Nimeni nu are voie sa-mi mai spuna asa! Ai inteles!? tipa la mine cu o usoara sticlire in ochi.
–Katherine!
–Pleaca, acum! spune ferm simtindu-i tremuratul din voce.
Imi face semn să ies iar eu nu pot decat sa ma uit la ea confuz, nestiind ce se întâmplă cu ea. Decid sa ies usor, lasand-o singură sa se liniștească. Inchid usa si nici nu apuc sa fac trei pași ca aud un zgomot de cioburi sparte de la ea din birou si un tipat inabusit. Sunt gata sa intru inapoi la ea in birou insa imediat se lasa liniste. Mai stau sa ascult cateva secunde la usa, obligandu-mi intr-un final picioarele sa se miste. Ii fac mai mult rau daca ma duc la ea. M-a respins. Din nou.