𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 6

                                    

                                          
~ ͲᎽᏞᎬᎡ ~
Ies din biroul lui Katherine cu un rânjet strâmb pe față. Ador sa ii închid clapa cand se așteaptă mai puțin!
Astăzi surprinzator și pentru mine, ma simt chiar foarte bine. Se pare ca nu a fost o idee chiar atât de rea sa o chem pe satena la mine. De fapt, daca ma gandesc mai bine, nu a fost o idee deloc rea. Cu toate ca de fiecare data cand purtam o conversație se lasa cu jigniri si replici acide, imi place prezența ei. Poate fi chiar foarte dragalasa uneori, iar faptul ca as vrea sa o imbratisez atunci cand zambeste ma inspaimanta teribil de tare. Are un efect ciudat asupra mea iar asta ma innebuneste.
Ma îndrept cu pași grăbiți spre biroul domnului Michael pentru a-i cere sa-mi incep din nou programul standard. Cand a aflat ca m-am imbolnavit, aproape m-a obligat sa raman acasa. Intru in birou fara sa bat la ușă, proasta obișnuință, fiind intampinat din prima de glasul sergentului.
–Ti-am mai spus, nu-mi pasa ce faceți! Prindeti-o numai decat! striga la telefon ceea ce ma face sa regret ca am intrat ca la mine acasă.
Imi dreg glasul pentru a-mi face simțită prezența, domnul Michael intorcandu-se fulgerător spre mine, fiind luat prin surprindere.
–Da, bine. Vorbim mai incolo, spune deja mai calm probabil din cauza prezenței mele.
Închide telefonul, fixandu-ma cu privirea. O privire veninoasă, pe care sincer sa fiu doar la Katherine ce am mai vazut privirea asta. 
–Pot sa stiu si eu de cand iti permiți să intri în biroul meu ca la balamuc? mi se adresează ferm.
–Imi pare rau, domnule! Dar ma grabesc destul de tare, mint eu cat de credibil pot.
– Aham... Daca tot ai venit pe nepusă masă, ce doresti? 
–Voiam să vă cer sa imi reincep programul, mi-am revenit.
–Tie chiar ti se pare ca eu mai modific acum tot? Tocmai ce a ajuns înlocuitorul tau pe săptămâna asta, cineva din Chicago. O sa începi de lunea viitoare, fără discuții, spune si se intoarce cu spatele facandu-mi semn ca pot sa plec.
Ies din birou trantind usa, aproape scotand flacari pe nari. Poate ca altii s-ar bucura sa audă asta insa eu nu. Iubesc ceea ce fac iar faptul că trebuie sa stau o săptămână sa ma plictisesc în apartament nu ma încântă deloc. 
Hotărât sa-i mai fac o vizită surpriza satenei, merg cu pași relaxați spre biroul ei care e fix langa al meu doar ca ea nu stie inca asta. Intru la fel cum am intrat si in biroul domnului Michael, fără să bat la ușă, doar ca ea nu-i aici. Sigur e la baie, abia astept sa vad ce fata face cand ma gaseste la ea in birou. Ma uit prin prejur admirand tablourile cu citate motivationale puse probabil azi de ea. Trebuie sa recunosc ca are niste gusturi foarte bune.
În cele din urmă întra trantind usa, pufaind nervoasă. Se pare ca am prins-o într-un moment cam prost.
–Tu ce dracu' mai vrei? se rasteste la mine.
–Voiam să te întreb la cat iesi, ma adresez ei cu un ton calm ceea ce o face sa pufaie iar.
–Pai asta voiam să aflu si eu dar se pare ca ornitoringul nu a fost satisfăcut de nevasta-sa azi si e irascibil, striga furioasa.
Gesticuleaza in toate partile, cuta adorabila facandu-si loc intre sprancenele ei. 
–Am trecut si eu pe la el si era la fel, nu o lua personal, incerc sa o linistesc insa n-am nicio sansa.
–Având în vedere cazatura de birou pe care am primit-o si ca m-a pus să-l si curat ma indoiesc ca nu ar trebui să o iau personal.
Se opreste cateva secunde din pufait, fixandu-ma cu privirea.