𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 5

                                    

                                          
~ ᏦᎪͲᎻᎬᎡᏆΝᎬ ~
Lumina de afara se strecoara în camera spatioasa, facandu-ma sa imi deschid usor ochii. Incerc sa ma intind, insa simt greutatea unui brat pe spate, un val de caldura izbindu-se de gatul meu. Ma trezesc instant cand imi dau seama ca valul de caldura e de fapt respiratia lui Tyler care doarme profund, avand fata bagata in scobitura gatului meu. Incerc sa ma eliberez, insa imediat ce ii apuc bratul, se incordeaza strangandu-ma mai mult la pieptul sau. Spatele imi e lipit de pieptul sau dur si infierbantat, simtind un fior electrizant pe sirea spinarii. 
Imi intorc privirea spre ceasul de la telefon, fiind complet uimita sa vad ca m-am trezit inaintea alarmei. Cum naiba scap de aici?
As putea sa il trezesc dar pare sa doarma prea bine. Ma agat de tablia patului, incepand sa ma ridic usor. Ma sprijin de noptiera cand aproape ma pun in sezut, bratul sau inconjurandu-mi acum talia. Imi scot limba concentrata, avand grija sa nu simta ca ma misc. S-ar incorda din nou iar eu nu am timp de asta. Prind marginea tabliei, continuand sa ma ridic lent. Acum bratul sau imi inconjoara soldurile, auzindu-l gemand in somn deranjat. Inlemnesc cand se foieste putin apoi isi incordeaza tot corpul, asezandu-si capul pe abdomenul meu. Cred ca-ti bati joc de mine!
Ma strange in brate ca pe o perna, inspirand adanc cand isi aseaza capul mai bine pe mine. Imi strang buzele nervoasa, dandu-ma cu capul de tablia patului exasperata. Inchid ochii pentru a-mi calma nervii care s-au activat, facandu-mi un plan de evadare. Vorba vine.
Imi cobor privirea spre el, mijindu-mi ochii furioasa cand il observ ranjind. Incepe sa rada de-a binelea cand isi deschide ochii, vazandu-mi expresia.
–Stii ca puteai pur si simplu sa ma trezesti si sa-mi spui sa-ti dau drumul decat sa-ti pierzi cincisprezece minute din viata chinuindu-te, nu?
–Am vrut sa fiu o prietena devotata si sa nu te trezesc. Nu de alta dar chiar nu aveam chef sa iti aud glasul.
Incerc sa il imping insa se tine tare ranjind. Ochii ii sclipesc iar mie nu imi place asta, de fapt ma face sa ma agit panicata. Nu trebuie sa simti asta, Tyler. Nu pentru mine.
–Ma lasi sa plec odata? marai printre dinti abtinandu-ma sa nu izbucnesc.
–Oh, eu ma gandeam la o cursa dus-intors cu acceleratul.
-Cu ce? intreb confuza neintelegand unde bate.
Un ranjet i se intinde pe chip, vazand sclipirea jucausa din privirea sa.
-Cu acceleratul! 
Nu apuc sa procesez ceea ce a spus, caci ma apuca de solduri si ma arunca pe umarul sau ca pe un sac de cartofi. Tip fiind luata prin surprindere de gestul sau, stand cu capul in jos privindu-i muschii spatelui cum se incordeaza cand sare din pat. Incep sa rad fara sa ma pot controla cand ma invarte prin apartament fugind cu mine spre baie. Parul imi flutura in aer, gadilindu-i picioarele dezgolite. 
Ma pune inapoi pe picioarele mele, ciupindu-ma de obraz cand imi vede probabil fata rosie de la ras si de la statul cu capul in jos. Se lasa in jos pe vine, vazand cum intr-o fractiune de secunda ma ridica de la sol fiind asezata pe ambii sai umeri.
-Tyler, gata! strig cand incepe sa se invarte, ametind.
Continua sa se invarte, prinzandu-mi mainile pentru a putea fi in echilibru. Deschide usa de la baie cu piciorul, lasandu-se in jos cand intra pentru a nu lua tocul inainte direct cu fata. Cand ajunge in fata oglinzii, isi scoate telefonul din buzunar dand pe camera. Nu pot sa imi retrag ranjetul de pe chip iar asta ma enerveaza si mai tare. 
Indreapta camera spre oglinda, apasand in graba pe ecran, auzind sunetul pe care il scoate dupa fiecare fotografie facuta. 
-Ma poti lasa jos acum? Voi intarzia la munca, cretinule!