Capitolul 27

                                    

                                          
Când ajung acasã, primul lucru pe care îl fac este sã mã arunc pe canapea. 
                          
Nu știu cum am rezistat șase ore în infernul ãla. 
                          
Enzo avea dreptate. Pentru a nu știu câta oarã. Durerea de cap a trecut cu ibuprofen. 
                          
-E timpul sã mãnânci, așa cã ridicã-ți nenorocitul de cur și vino la bucãtãrie, a țipat Enzo. 
                          
Am oftat și am fãcut ce mi-a zis. Când ajung la bucãtãrie, Paul mã salutã. 
                          
-Cum a fost ziua ta, Nix? 
                          
-Cu durere de cap, dar bine. 
                          
-Dacã nu ai fi bãut, nu ți s-ar fi întâmplat asta, a comentat Negan serios. 
                          
Ne-am privit câteva secunde fãrã sã zicem nimic.
                          
S-a auzit soneria, obligându-mã sã îmi despart privirea. 
                          
-Deschid eu. 
                          
Am mers pânã la poartã și am deschis-o. 
                          
Inima mea a accelerat când am vãzut cine e. 
                          
Carter. 
                          
Amintirile au venit în mintea mea fãcându-mã sã simt greața. 
                          
-C-ce faci aici? 
                          
-Voiam sã vorbesc cu tine, Nix.
                          
-Cine e? a întrebat Enzo din depãrtare nu știu cine, dar nu am putut rãspunde. Cuvintele nu au ieșit din gura mea. 
                          
-Pleacã, Carter. 
                          
A fãcut un pas în fațã. 
                          
-Ascultã-mã, te rog. Scuze pentru acea zi. Nu eram eu, am bãut și... nu știam ce fac. 
                          
-Nu vreau sã îți aud rahaturile. 
                          
-Te rog... 
                          
Nu l-am lãsat sã continue pentru cã am închis ușa. 
                          
Dar m-a oprit, prinzându-mã de braț. 
                          
-Lasã-mã. 
                          
-Ți-am zis sã mã asculți, la naiba, a scuipat enervat. 
                          
-Și ea ți-a zis sã o lași. 
                          
Vocea lui Enzo se face prezentã și imediat mã simt ușuratã. 
                          
Carter și-a încrețit fruntea exagerat și apoi ne-a privit pe amândoi. 
                          
Fratele meu vitreg s-a apropiat de noi. 
                          
-Atinge un singur fir de pãr de al ei și nu vei mai vedea lumina soarelui. 
                          
Carter mã elibereazã repede. 
                          
Ridicã ambele mâini în semn de predare și fuge. Enzo închide ușa și apoi se întoarce spre mine. 
                          
-Ești bine? 
                          
Aprob cu ochii fixați pe ușã, fãrã sã cred tot ce face Carter. 
                          
Fratele meu vitreg își pune mâna pe dupã umerii mei pentru a mã aduce aproape de el. 
                          
-Nix, ascultã-mã. 
                          
Cu mâna mã obligã sã mã uit la el. 
                          
-Nici el, nici altcineva nu îți va face rãu cât timp trãiesc eu, bine? 
                          
Nu știu de ce, dar ascultând asta, ochii mei s-au umezit. Am clipit repede ca el sã nu vadã. 
                          
-Mulțumesc pentru tot, Enzo. 
                          
Îi zâmbesc. 
                          
Când ajungem în bucãtãrie, Negan și Paul ne privesc. Ochii lor s-au fixat pe mine și imediat au observat semnele de pe mâna mea. 
                          
-Ce s-a întâmplat? 
                          
-Carter a venit sã își cearã scuze pentru ce a fãcut și... 
                          
Am început sã explic. 
                          
-Acel fiu de curvã. 
                          
Negan s-a ridicat imediat și a ieșit din casã cu o izbiturã. 
                          
Toți ne-am privit fãrã sã înțelegem nimic. 
                          
-Trebuie sã mergi dupã el, Negan furios nu e un lucru bun. 
                          
Am aprobat cu capul și am ieșit din casã în cãutarea lui. 
                          
De ce a acționat așa?