Al 3-lea gând: despre prietenie

                                    

                                          
Am auzit nu de puține ori apropiați, cunoscuți, amici povestind despre "prieteni":
                          
Am un prieten care...
                          
Bă pulă, să vezi ce a făcut un prieten...
                          
Un prieten de-al meu a reușit să...
                          
Sunt doar câteva exemple de începuturi de astfel de povești.
                          
Am cunoscut acum vreo 10 ani un băiat fain, care mi-a spus o vorbă ce mi-a rămas în minte: "Băi Mișu, să știi că prietenii adevărați sunt ăia pe care ți-i faci în copilărie". Pe unul din prietenii mei îl cunosc de când avea 5 ani, iar eu 7. Altcineva îmi spunea că este mai importantă iubita decât prietenii. Cei din urmă vin și se duc. Este o opinie. Personal, le consider două categorii de persoane total diferite (deci și relațiile cu ei sunt diferite). Fetele/femeile care se așteaptă să fie mai importante decât prietenii sunt fie egoiste, fie nu gândesc în profunzime, fie nu-s futute cum trebuie. Iar prietenii care îți cer să renunți la timpul petrecut cu iubita ta în favoarea lor sunt niște bulangii. Veți vedea de ce spun asta.
                          
Prietenii nu mint
                          
Cel mai important principiu este, după mine, acesta. Nu poți clădi o prietenie pe minciună decât dacă simți că trăiești o falsă prietenie și te complaci în această situație. Un prieten adevărat nu este ipocrit și, dacă are ceva să-ți spună, ți-o spune în față, fără ocolișuri, chiar dacă știe că nu vei fi deloc încântat de ceea ce îți spune. Nu îți spune că nu are bani, ci că nu poate să-ți dea. Nu îți spune că nu poate ieși în oraș pentru că e obosit, ci că vrea să iasă cu iubita lui (dacă te superi din asta, înseamnă că ești fraier și vei vedea pe parcursul articolului de ce). Cu alte cuvinte, nu spune "nu pot" decât chiar atunci când nu poate. Un alt aspect ar fi aici "minciuna gratuită", fenomen pe care l-am observat cel mai frecvent în cazul fetelor (îmi cer scuze pizdelor care se simt vizate dar nu sunt misogin, este un fapt observat și atât): vai, ce bine îți stă culoarea asta la păr! sau vai, ce bine te prinde rochia asta nouă sunt doar câteva exemple. Dacă nu îți place sau, pur și simplu nu ai o părere anume despre noul look al acelei pe care o consideri prietenă, de ce să spui astfel de lucruri doar ca să o faci să se simtă bine? Eu unul cred că i-ar prinde mai bine o părere critică. O va ajuta să arate cu adevărat bine pe viitor.
                          
Prietenii nu ciordesc
                          
Nu cred că are sens să detaliez prea mult aici. Mă voi folosi doar de un exemplu personal: pe când aveam 15 ani, în cercul nostru de prieteni erau mulți țigani borâți care furau. Într-o zi ne-am strâns la mine acasă ca să ne jucăm Mortal Kombat 4 pe calculator, venind cu noi și unul din cioroi. Într-un moment de neatenție, borâtul a îndesat în buzunar un MP3 player. Văzând treaba asta, unul din prieteni a sărit la el și i-a spus să pună la loc ce a luat, moment în care a scos din pantaloni acel MP3. Și-a cerut scuze și a plecat. Atunci am decis să rupem prietenia cu el. A fost un moment dificil, a fost un început de scandal, însă până la urmă s-au liniștit lucrurile. Un adevărat prieten îți cere ceva, dacă are nevoie și nu va pofti niciodată la ceva ce știe că este al tău. Cel mult își va dori ceva la fel și te va întreba cum poate intra în posesia acelui ceva. Pentru că relația de prietenie este mai importantă decât orice obiect.
                          
Prietenii nu se jignesc
                          
Știm cu toții că între prieteni sunt permise tot felul de glume, mai mult sau mai puțin canceroase, mai mult sau mai puțin ofensatoare. Tind să cred că adevărații prieteni au simțul măsurii când vine vorba de glume și evită jignirile sau atacurile la persoană (acestea au loc în special în cazul conflictelor de idei). Desigur, mici înțepături există. Prietenii nu se jignesc fiindcă nu se consideră superiori cu nimic unul față de celălalt și nici nu vor să se "dea gherțoi" în fața unor terțe persoane prin accentuarea defectelor prietenilor.
                          
Prietenii sunt lângă tine când ai nevoie
                          
Orice problemă gravă sau importantă am avut, nu a fost nimeni pe lângă mine cu care să discut. Absolut nimeni. Nimic. Nada. În situațiile de genul am fost mai prieten cu prietenii de pe Facebook decât cu prietenii din viața mea. Pardon, "prietenii". Deci despre asta nu pot vorbi foarte multe pentru că am fost abandonat mereu când am avut nevoie de o vorbă bună care să mă motiveze. Însă "prietenii" au fost lângă mine doar când mi-a mers bine și le-am pus pe masă de toate, le-am luat pachete de țigări și alte beteșiguri. Și încă o chestie: foarte important mai este faptul că un prieten nu-ți va cere niciodată socoteală pentru ajutorul acordat și nu va aștepta să te revanșezi. Undeva în subconștient (sau în sufletul lui, poate) știe că te vei revanșa. Însă nu de asta te ajută, ci pentru că el se simte bucuros că poate să te ajute. Pe mulți v-am ținut, v-am purtat după mine în oraș și v-am îndopat fără să aștept ceva la schimb de la voi, contrar a ceea ce vorbiți despre mine.
                          
Și nu mă întrebați dacă vă numărați printre prieteni. Refuz să răspund la această întrebare. Adevărații mei prieteni știu singuri care sunt. Pentru unii, "prietenia" valorează 550 lei iar pentru alții un mesaj doar atunci când au nevoie de mine.