Capitolul 46

                                    

                                          
SPUNEȚI-MI IDEILE VOASTE DE NUME PENTRU PRIMA CARTE!!! 
                          
CRYSTAL: .....
                          
 DUPĂ UN AN ȘI CEVA....
                          
      - Bună ziua și bine ați venit la ceremonia de absolvire a promoției 2014! vocea directorului sună prin cele 4 boxe mari din fața noastră, făcând liniște. Vreau să spun că sunt foarte mândru pentru cei ce au reușit să termine liceul din Beacon Hills și le urez noroc în continuare, cât despre cei ce nu au absolvit, ei bine, ne vedem la anul!
                          
        Publicul a râs, iar ceremonia a început. Noi, elevii, stăteam pe scaune în fața scenei, gata să ne ridicăm și să ne luam diploma, care ne făcea liberi. Lângă mine, în dreapta era Carter, iar în stânga era Max, urmat de Valentino, Logan, Brody și Drew. Iar în fața noastră era Kurt și restul prietenilor noștri.  Mama, tata, Bobby, Justin și chiar și Adam erau undeva în spatele nostru.
                          
        Eu îl țineam strâns de mână pe Max și aveam capul rezemat de pieptul lui. Emoțiile erau mari, mai ales că Max a avut îndeajuns de multe probleme la școală și că nu știam sigur dacă el primea diploma sau nu.  În ultimul an am încercat să îl  ajut cât de mult am putut cu lecțiile, iar el s-a pus pe învățat. Spune că vrea la facultate, undeva unde e mai aproape de mine.
                          
        - Stai liniștită, iubito, imediat îți vor striga numele, îmi șoptește în ureche.
                          
        - Nu îmi fac griji pentru mine, îmi fac griji pentru tine. Ai muncit mult în ultimul an și am multe speranțe că ei absolvi. Știu că o vei face.
                          
        - Nu îți face așa multe speranțe, nu vreau să îți fie distruse în câteva minute.
                          
        - Fii optimist!
                          
        Eu eram, eram așa de convinsă că directorul îi va striga , dar el era aproape convins că nu. Nu avea încredere în el, lucru ce îmi stătea pe conștiință, și puteam observa dezamăgirea din vocea și ochii lui. Îi era frică de dezamăgirea mea. Băieții deja avea diploma în mână și știam că dacă nu o va avea și el, se va simți josnic.
                          
        - Crystal Cooper!
                          
        M-am ridicat repede de pe scaun și am mers spre scenă, concentrându-mă cât de mult puteam. Nu voiam să mă împiedic în tocuri sau să pic pe scări, voiam să termin liceul ca la carte. Și, spre fericirea mea, nimic nu s-a întâmplat. Am urcat, mi-am luat diploma, am făcut o poză cu directorul, am coborât și am mers înapoi la locul meu, plasându-mi mâna înapoi în a lui Max.
                          
        - O să te strige și pe tine, imediat, îi spun.
                          
        - Da, sigur...
                          
        - MAXWELL REED!
                          
        Prima reacție a mea a fost să sar în sus de bucurie, iar prima reacție a lui Max a fost să... stea cu gura deschisă, necrezând. L-am luat de mâini și l-am ridicat de pe scaun, spunându-i că trebuie să se ducă pe scenă.
                          
        - M-a... strigat? M-a strigat pe mine?
                          
        - Da! Du-te să iei diploma!
                          
        Și s-a dus. S-a dus repede, ca să nu îi lase timp directorului să se răzgândească. Avea un zâmbet larg pe față, dar nu așa de larg ca al meu. Eram așa de mândră de el, nici nu își putea imagina. 
                          
 ***********************************************************************************************************************************************************************************************************************