-42-

                                    

                                          






                          
        Hobi a intrat în secție, privind de jur împrejur, debusolat și nesigur. Taehyung s-a apropiat de biroul unui polițist și a început să-i explice situația. Între timp, Hobi privea prin jur, oftând uneori. Când și-a întors privirea în stânga sa, pentru o clipă a încremenit. 
                          
“—Heii, Hobiță. Ne revedem aici. ” fata pe care o întâlnise cu o zi în urmă în curtea școlii și care s-a dat drept sora lui Yoongi, se afla acum înaintea sa, scrutându-l cu zeflemism și superioritate.
                          
“—Ce faci aici.. ”
                          
“—Ceea ce trebuia să fie făcut demult. Chiar îți mulțumesc, m-ai ajutat nespus de tare în toată povestea asta. ”
                          
Hoseok s-a întors spre ea confuz, apoi și-a amintit ce îi spusese Namjoon. Că ea era "o târfă care voia să-l vadă pe Yoongi în pușcărie". Asta l-a făcut să se încrunte ca un copil. 
                          
“—Tu nu ești sora lui Yoongi. Defapt, doar ai vrut să-i faci rău. ”
                          
“—Greșit. Am vrut să fac dreptate. ”
                          
“—"Dreptate" ? Cum faci asta ? Îi faci rău cu poliția! ”
                          
“—Nu doar eu i-am făcut "rău", sweetheart. Tu m-ai ajutat să o fac. ”
                          
“—Eu ? Eu nu am făcut nimic. Nu am vrut ca Yoongi să ajungă aici. ”
                          
“—Dar ai făcut-o. L-ai adus aici. ”
                          
“—Ba nu!”
                          
“—Oh, ba da, idiotule. Când ți-am cerut acel rahat de USB cu scuza că aveam chestii "personale" pe el, defapt ți-am cerut USB-ul pe care erau înregistrate toate filmările în care Yoongi s-a culcat cu elevii lui. Inclusiv cu tine . Iar tu, mi-ai adus exact lucrul pe care Yoongi îl proteja cel mai mult, pentru că era cheia spre distrugerea lui. Chiar îți mulțumesc, tu ai făcut aproape toată treaba. ”
                          
Cuvintele ei erau atât de dureroase.. Și cu cât vorbea mai mult, privindu-l fix în ochi, cu atât deveneau mai dureroase. 
Hobi aproape izbucnea în lacrimi, din nou. Fața lui ardea iar corpul îi era furnicat de nervi. 
                          
“—Am făcut-o din vina ta ! M-ai mințit, iar eu te-am crezut ! I-am făcut rău din vina ta, idioato ! ” a țipat Hobi și a împins-o pe Yu Ho atât de tare încât s-a dezechilibrat și aproape a căzut. Ea s-a apropiat de el cu viteză și l-a împins înapoi, mai bărbătoasă decât el.
                          
“—Nu e vina mea că ești un tâmpit, care crede că tot ce zboară se mănâncă! ” a spus începând să rânjească victorioasă. 
                          
Hoseok a prins-o de guler și a împins-o iar, privind-o în ochi. 
                          
“—Te urăsc ! ”
                          
“—Fix de asta nu mai pot eu, știi. ”
                          
Între timp, Jungkook și Taehyung au venit în fugă, încercând să-i despartă, împreună cu polițiștii.
                          
“—O să-ți pese, târfo !” a țipat și într-o secundă i-a lipit o palmă atât de zdravănă, încât Yu Ho s-a dezechilibrat din nou și aproape a căzut, dar a fost prinsă la timp de Jungkook. Aceea a fost prima dată când Hobi a lovit pe cineva cu propriile mâini. Niciodată nu a mai fost implicat în bătai, iar acum se simțea așa de ciudat..
                          
“—Hobi ! Hobi, potolește-te !” i-a cerut Taehyung trăgându-l după el prin secție. “Hobi, suntem într-o secție de poliție, la naiba, iar tu te iei la bătaie cu cineva! Nu se face așa ceva, intri mai tare în belele!”
                          
“—E o mincinoasă! Din vina ei Yoongi a ajuns aici! E numai vina ei! M-a păcălit să o ajut să îl aducă pe Yoongi aici! Eu nu am vrut să-i fac rău, Taehyung! Eu nu am vrut !” i-a explicat roșcatul printre lacrimi. Taehyung l-a strâns în brațe liniștindu-l.