69. "Le-am spus și lor"

                                    

                                          

    Miercuri, ora 14:06.
                          
     Mâna lui Mike e înfășurată după gâtul meu, iar eu îmi odihnesc capul pe umărul lui, stând relaxați pe canapea și privind la televizor. 
     Telefonul vibrează pe măsuța de sticlă din fața canapelei. "Mama" apare pe ecran. 
                          
   - Răspunde-i! îmi ordonă după ce vede că nu o fac. 
                          
    - Va închide! 
                          
     Telefonul mai vibrează de câteva ori și ecranul se închide. 
                          
    - Vezi? 
                          
    Telefonul vibrează din nou. 
                          
     - Ce spuneai? 
                          
     - Scuză-mă o secundă! zic, și iau telefonul. 
                          
      Merg în camera noastră, apoi răspund. 

                          
      - Unde îți telefonul ăla? 
                          
      - A fost în dormitor și nu l-am auzit! o mint. 
                          
     - Dă-mi locația apartamentului tău. Eu și tatăl tău suntem în New York. 
                          
     - Serios? aproape rămân fără aer. 
                          
    - Da. Nu te sunam aiurea. Grăbește-te! 
                          
     - Bine! 
                          
       Îi închid, apoi îi trimit locația. 
                          
     - Iubire! strig la el din dormitor. 
                          
    După câteva secunde, apare în ușă. Corpul lui pe jumătate dezbrăcat ca de obicei, îmi fură privirea. 
                          
      - Mai bine ai băga ceva pe tine! îl sfătuiesc. - Mama și tata vin la noi. 
                          
    - Ce? De ce?
                          
     - Habar n-am. Am început de ieri pregătirile pentru nunta de sâmbătă, iar ei nu au contribuit cu nimic. M-au sunat și ieri...Știi! 
                          
    - Mai întâi vino aici! își deschide brațele. 
                          
    Eu mă duc spre el chicotind. Atunci când sunt lipită de pielea lui, mă strânge în bratele lui. 
                          
     - Ah! Te iubesc! spune și îmi ridică capul spre el, apoi îmi fură un sărut scurt. 
                          
    - Atât de puțin merit? fac o față tristă. 
                          
    - Eu aș face mai multe, dar...se pare că nu am voie... 
                          
      Oftează, iar eu râd ușor. 
                          
     - Trebuie să te mulțumești și cu atât! îmi înfășor brațele în jurul taliei lui. 
                          
     - Mhm! încearcă să-și lipească buzele de ale mele și o face apoi tandru. 
                          
      - Copii ăștia nu-s acasă? zice tare și deschide ușa dormitorului nostru cu putere. 
                          
     Ne-a prins sărutându-ne. Mike s-a îndepărtat puțin de mine și și-a șters buzele cu podul palmei, iar eu am chicotit puțin, apoi mi-am frecat bărbia neștiind ce să fac altceva. 
                          
    - Ce faceți voi, prichindeilor, aici? acum Mike chicotește, iar eu mă înroșesc în obraji. - Nu vă faceți griji, suntem doar...noi! 
                          
    - O Dumnezeule mare! Federika, acoperă-ți ochii! îi acoperă tata privirea mamei. 
                          
     Am uitat că Mike e dezbrăcat și acum.
                          
    - Tinere, pune ceva pe tine! spune, iar eu mă prăpădesc de râs, iar Mike caută ca un disperat, ceva cu care să se îmbrace.