55. "Propunerea"

                                    

                                          

      În sfârșit parchez în fața clădirii imense a tatălui meu. Chiar nu vreau să dau cu ochii de el, dar trebuie să îl conving să-și "unească forțele" cu tatăl lui Mirryam.
     Iau liftul și urc la etajul 6. Prin geamul liftului, se vede clădirea în care învață Mirryam.
    Bipăitul liftului mă anunță că am ajuns la etajul tatălui meu, întrerupând-mi gândurile cu fata îmbrăcată atât de simplu și totuși, care mă face să o iubesc din ce în ce mai mult.
   Secretara este de data asta la biroul ei. Data trecută am intrat, fără ca ea să fi știut.
                          
     - Mike? Ce cauți aici? zice, atunci când își ridică fața din ecranul calculatorului, ca să se uite la mine.
                          
     - Wilma...
                          
     - Nu! Tatăl tău a zis că nu ar trebui să te mai las în biroul lui când este ocupat! Părea destul de furios ieri! 
                          
      - Am avut. o mică...neînțelegere! oftez frustrat.
                          
    Imaginile cu tata apucându-mă de gulerul tricoului și trântind-mă de perete, se derulează în mintea mea. 
                          
     -Bine...poate una mai mare! recunosc, după un moment de liniște. Pot să intru, sau nu? 
                          
      - Nu! Tatăl tău a zis... 
                          
     - Știi ce? Nu-mi pasă ce a zis tata! Doar vreau să vorbesc ceva cu el! zic, iar Wilma se ridică de la birou. 
                          
   
     Apăs pe clanța ușii biroului său, iar tatăl meu se întoarce cu fața la mine uimit și probabil, nu se aștepta să fiu eu. 
                          
       - Da, vorbim mai târziu! zice și închide telefonul. Ce cauți aici? sune prea calm. 
                          
     - Am venit cu o propunere? zic, răspunsul meu devenind o întrebare. 
                          
     - Despre? își ridică o sprânceană și se uită atent la mine. 
                          
     - Despre firma ta... 
                          
      - Ce propunere? pare că a devenit mai interesat. 
                          
     - Păi...Domnul Stark...Tatăl lui Mirryam... 
                          
     - Oh, ce e cu el? Ați mai vorbit de atunci? Când ți-a impus să te mai apropii de ea? îmi aruncă veninoasă, încercând să îmi atace punctul sensibil, dar nu-l las. 
                          
     - Nu, dar m-am întâlnit cu fata lui! 
                          
     - Cu Mirryam, nu?
                          
     - Da! Și ne-am împăcat! sunt nesigur totuși de ce se întâmplă între mine și ea. 
                          
    - Oh...Dar tatăl ei e de acord? 
                          
    - Nu am vorbit cu el, deci nu pot să-ți răspund! 
                          
   Trec de pe un picior pe altul stânjenit de situația în care mă aflu. Tata e prea calm, iar eu și el, nu am vorbit niciodată despre altceva în afară de afaceri. 
                          
    - Hm...Deci, care era propunerea? Este legat de tatăl ei? 
                          
     - Dap. Ce ar fi dacă...v-ați unii într-un fel? Amândoi sunteți niște buni afaceriști și poate... 
                          
    - Mike...Uite, nu e așa ușor...dacă te căsătoreai cu Briana, obțineam o firmă mult mai puternică cu tatăl ei. Nu m-am gândit niciodată la soții Stark.
                          
     - Vrei să trecem direct la subiect? Vrei să știi de ce fac asta? 
                          
     - Da! Chiar vreau să aflu!
                          
     - Păi asta e...Vreau să încerc să repar tot, și...Vreau să te împrietenești cu tatăl ei, ca el să mă ierte fiindcă am fost cam nepoliticos atunci și să o pot avea pe Mirryam lângă mine, din nou. Exact cum eram înainte.