6. "Fermecător, hă?"

                                    

                                          
   
  - Poate o fi fost, nu zic nu! Adică și aia arată bine, iar el e drăguț, deci ar forma un cuplu perfect! îi spun. 
                          
   - Ei, haide! De când ai apărut tu, nici nu cred că se mai uită la iubițica lui! îmi zâmbește 
                          
   - Da, da! Ce te face să crezi asta? spun, apoi caut cu privirea o bancă goală. 
                          
    - Nu știu! Zic și eu. Adică, Annei nu i-a dat niciodată geacă, chiar și când ploua. Și nu a ținut-o niciodată de mână în public.
                          
      Mă îndrept către o bancă, apoi ea mă urmează. 
                          
   - V-ar sta bine împreună. Adică, tu fată nouă, sexy și proaspătă, iar el un leu căruia îi place să încerce ceva nou. 
                          
   - Termină! Nu se va întâmpla asta! spun, iar ea dă din cap afirmativ, mijindu-și ochii. Știi ce? Mă voi duce până la baie, revin în scurt timp! 
                          
      Mă ridic rapid, apoi când ies pe hol, expir în sfârșit aerul pe care-l țineam de atâta timp în piept. Închid ochii pentru o secundă, apoi caut ușa băii. Fac pași grăbiți până acolo, apoi, când vreau să intru în baie, cu coada ochiului mă uit pe geam. Intru în baie, apoi merg cu spatele înapoi din baie. Studiez curtea liceului, apoi mi-aș fi dorit să nu fac asta. 
       Zăresc cum Mike stă rezemat de un copac din apropierea clădirii, iar Anna se află în fața lui, cu mâinile pe pieptul său, iar buzele ei sunt pregătite pentru a fi sărutate. Îmi pun o mână pe frunte, apoi o masez cu degetele, și inspir adânc. 
        Normal că l-a târât afară ca să-și facă de cap cu el. Știu deja că oricare șansă de-a lui, de a se apropia de mine, s-a spulberat. Îi pot da dreptate Lizzei despre faptul că sunt împreună, chiar i-aș putea zice că încă sunt un cuplu. Încerc să uit, dar tot simt cum atingerea mâinii sale fine se află pe palma mea. Îmi scutur capul, apoi intru în baie și mă duc spre cea mai apropiată chiuvetă. Dau drumul robinetului să curgă, cu presiune mare, apoi îmi pun mâinile acolo, și frec cu degetele, palma cu care i-am simțit atingerea, în scopul că jetul de apă mă va face să uit cum se simte atingerea lui. Îl cunosc de aseară, dar e imposibil să te uiți în ochii lui și să spui că nu te-a fermecat, câtuși de puțin. 
      Încă simt mirosul parfumului gecii sale. Inspir din nou, la fel de adânc, simțind mirosul pe nări mai accentuat. 
                          
      Îmi scutur mâinile deasupra chiuvetei și opresc robinetul, apoi îmi tapez palmele pe materialul de blug al pantalonilor mei. Ies din baie, apoi dau colțul holului și mă ciocnesc de același corp dur și puternic de ieri. Tot nu-mi vine să cred că vine în aceleași locuri ca și mine, ceea ce devine enervant. Refuz să-l privesc în ochi, apoi trec pe lângă el, dar din nou mâna aia nenorocită, o prinde pe a mea și mă forțează să stau pe loc. 
                          
     - Ce s-a întâmplat cu tine? îmi spune amuzat. 
                          
       Vocea lui se aude deasupra mea, de parcă vine din tavan. E atât de înalt față de mine. 
                          
      - Nimic. Vreau doar să merg în clasă! Acum lasă-mă! M-ai ținut de prea multe ori de mână astăzi și mi se pare cam ciudat, ție nu? îmi ridic privirea spre el, și realizez că am făcut o greșeală. 
                          
      El se uita direct în ochii mei, iar picioarele mele au devenit gelatină instant. 
                          
      - Nu mi se pare ciudat! Mi se pare anormal. Dar dacă ai sta o dată fără să fi ținută în frâu, nu ar mai fi nevoie să te opresc eu forțat! îmi explică. 
                          
     - De parcă sunt obligată să stau cu unul ca tine. Crezi că dacă ești popular, poți să ai pe toată lumea la picioare, Wilson? La mine nu funcționează, oricât de..."fermecător" ai fi tu! mimez ghilimelele în aer, iar el zâmbește la mine. 
                          
       - Mă consideri fermecător, Mirryam? zâmbește în colțul gurii, iar inima mea tresare când gropița din obrazul stâng apare. 
                          
       - Anna te consideră un zeu. Eu nu, așa că trebuie să plec. Am întârziat deja la oră și nu vreau absențe! îmi smulg brațul din strânsoarea lui de data asta, apoi mă întorc cu spatele la el și plec. 
                          
         Intru în clasă, apoi mă scuz zicând că m-am simțit rău și a trebuit să merg la baie. Mă așez din nou lângă Lizza care se uită ciudat la mine. 
       Ora trece greu, iar Lizza a încercat să mă stoarcă de informații în tot acest timp, dar am refuzat să îi spun ceva. Pauza a venit, iar pe hol l-am zărit stând lângă băiatul de pauza trecută și bineînțeles, Anna. Mi-am dat ochii peste cap și m-am încurajat că am făcut bine că l-am evitat mai devreme. 
                          
     - Bine, nu ai vrut să-mi spui ce s-a întâmplat cu tine și de ce ai întârziat, așa că nu te mai presez.
                          
     - În sfârșit! Mulțumesc! spun oftând. 
                          
      - Dar totuși privirea lui Mike e continuu asupra ta. De exemplu acum se uită la tine și zâmbește. 
                          
         Dau din umeri, cu toate că simt cum explodez pe dinăuntru. 
                          
       - Nu-mi pasă. Nu am nevoie să devin populară, și să mă aflu prin rând cu ei, iar când se va despărții de mine, să încep să fiu bârfită de tot liceul! îi explic, iar ea chicotește.
                          
        - Trebuie să ne luăm cărțile, iar ei se află exact în drumul nostru.
                          
       Spune ea emoționată, iar eu în sfârșit mă uit în direcția lor. Zăresc cum privirea lui Mike e asupra mea, apoi se apleacă spre prietenul lui și îi șoptește ceva la ureche. Se uită la mine de parcă mă așteaptă să cad în capcana lui. 
                          
    - Ești sigură că vrei să mergem pe acolo? Mai există și o altă cale. 
                          
      - Sunt sigură. Nu are ce să-mi facă. Doar nu mă va omorî, nu? mă uit la el și râd, iar el devine dintr-o dată serios. 
                          
     Lizza vine în dreptul meu, apoi începem să mergem amândouă în direcția lor. Nu-mi vine să cred cum mă simt acum. Simt cum sângele din obraji îmi ia foc la fiecare pas pe care-l fac. Îmi strâng cărțile la piept mai bine, apoi trecem pe lângă ei fără alte remușcări. Lizza oftează ușurată după ce trecem de ei, iar un fluierat se aude din spatele nostru. Mă întorc, apoi mă uit la Mike care rânjește și îi arăt degetul mijlociu pe ascuns, iar el face ochii mari, apoi râde. Mă întorc înapoi la Lizza chicotind, iar ea face la fel și ne continuăm drumul spre dulapurile noastre.