CAPITOLUL 12

                                    

                                          
Clipesc de câteva ori pentru a mi se adapta ochii la lumina soarelui. Mă ridic în șezut pentru a mă uita în jur și realizez ca sunt în camera mea, cu plapuma trasa peste mine. 
                          
"Jenn, Slava Domnului" aud o voce cunoscuta și întorc capul pentru a îl vedea pe Zayn respirând ușurat și apropiindu-se de mine. 
                          
"N-nu" zic si trag plapuma mai mult peste corpul meu, amintirile de dinaintea leșinului napustindu-se asupra mintii mele. Senzația de voma îmi apare atunci când mi-l imaginez pe Mark în acea camera mica, fără suflare și cu ochii deschiși, capul fiind într-o parte. Îl aud pe Zayn oftând și asezandu-se apoi pe pat, destul de departe de mine pentru nu mă speria.
                          
"Nu ar fi trebuit sa vezi aia" spune, ducându-si mana peste barba sa crescuta destul de mult, chiar dacă are 20 de ani.
                          
"Zayn, ați omorât un om, amândoi! La naiba, acum eu sunt cea certata?" ridic tonul spre el, fiind așa de nervoasa din nou. Cum poate sa zică asta? Chiar dacă nu vedeam, îmi dădeam seama în timp ca sunt rău...amândoi, de parcă ar fi frați. 
                          
"Uite, nu pot sa iti explic, dar Mark era un om rău,  foarte rău." continua încercând sa se apropie de mine, dar mă trag în spate. Mă sperie, amândoi. 
                          
"Oricât de rău ar fi, nu merita sa îi iei viața!" tip și simt cum câteva lacrimi se rostogolesc pe obrajii mei. Nu înțeleg de ce am acceptat sa vin în casa asta, de ce l-am crezut pe Harry. Acum încep sa cred ca era mai bine cu unchiul decât cu ei, acolo măcar nu vedeam oameni morți. 
                          
"Pleacă" zic răspicat, uitandu-ma pe geam, undeva în orașul ăsta de nimic.
                          
"Jenn, eu-"
                          
"Ti-am spus sa pleci" repet din nou din ce încearcă mai nervoasa, strângând plapuma în mâinile mele mici. 
                          
"Bine" zice calm și se ridica de pe pat, ieșind în câteva minute pe ușa. 
                          
***
                          
Deschid ușa bibliotecii, intrând pentru a îmi lua o noua carte interesanta, sa încerc totuși sa mă concentrez pe altceva. În ultimele 3 ore, ee când a plecat Zayn lăsându-ma singura, m-am uitat pe pereți, încercând sa mă gândesc la ce as putea face, dar fără niciun rost pentru ca imaginea cadavrului lui Mark îmi tot apărea în minte.
                          
Mă îndrept către raftul cu cărți arătat de Harry și încep sa citesc titlurile catorva volume verzi, după ce pun cartea citita la locul ei, exact de unde a scos-o el.
                          
Crima din Orient Express
                          
După înmormântare
                          
Oglinda sparta
                          
Zece negri mititei
                          
Trebuie sa recunosc ca în ciuda titlurilor macabre sunt cărți foarte interesante. Când am citit prima carte m-am simțit ca un mic detectiv, și am terminat-o și foarte repede. 
                          
Mă întorc rapid pe călcâie când aud clanță ușii scârțâind, intrând apoi crețul îmbrăcat în negru, pe care nu l-am mai văzut de când... ei bine, de când Mark era în viața.
                          
"Poți sa îmi spui ce dracu căutau acolo?" striga la mine, careva vene de pe gatul sau umflandu-se.
                          
Pentru o clipa rămân confuza, dar apoi îmi încordez pumnii, realizând ca eu ar trebui sa fiu cea care țipa la el, pentru ca nu după câte îmi amintesc, nu eu sunt cea care a ucis un om.
                          
"Poftim?" întreb cu dinții încleștati.
                          
"De ce naiba ai fost în sala noastră?" zice la fel de nervos și acum îmi trece ceața din fata ochilor. Se referă la camera în care l-am găsit pe Mark mort, da, îmi amintesc ca erau sia câțiva saci de box, probabil acolo se antrenează ei.