Epilog

260 9 0
                                    

*Darcy POV*

Hahahahaha. Cum mi-am dobandit eu moartea? Ei bine...

Eram la liceu. Dupa pierderea parintilor mei atitudinea mea era complet schimbata. Sa fiu subiect de gluma pentru colegii mei nu era deloc ceea ce trebuia. Tin minte de parca a fost ieri, desi au trecut ani lumina de atunci.

Imi placea mult de tipul asta "Dean". Ironic fiind ca era foarte asemanator cu Deamon, fratele meu.

Si evident ca erau si tarfulitele scolii, nelipsite. Normal, una din ele, aia cu mai mult creier care se dadea la el.

Apoi a doua zi am luat pistolul pe mine si hei. Am impuscat-o pe tarfulita facand o adevarata scena.

Apoi am ajuns pur si simplu acasa. Insa cosmarurile nu imi mai dadeau pace, dupa 1 luna de depresie acuta si pastile organismul a cedat si asta a fost tot.

Amuzant, nu? Cum de la o prostie s-a putut ajunge aici. Singurul inconvenient e ca nici aici nu am scapat de ea. Uneori o mai intalnesc si sincer..imi vine sa vars.

*Deamon POV*

Oh mai taci Dars'. E randul meu acum!!

Asa. Acum.. cum am ajuns eu aici? Pai povestea mea e muuuuuult mai interesanta. De fapt...nu chiar.

Ma duceam sa fur niste masini, apare politia, ajung la sectie, evadez, ma intalnesc cu Kai si evident ca el ma omoara pentru ca damn boy ce sa spun nu am reusit sa duc misiunea la capat. Eh.

Siiii dap. Cam atat cu mine.

*Sarah POV*

O Doamne incetati! Sunteti asa macabri!

In fine. Si asta se pare ca a fost povestea noastra de viata.

Btw bebelusul e foarte bine! E baietel, il cheama Ash'.

Suntem foarte fericiti acum, iar asta e tot ceea ce conteaza. Viata din Rai nu e deloc diferita de cea de pe Pamant.

Ei bine...poate cu mici exceptii. Adica.. toate personajele de basm aici sunt reale, tot ce iti doresti devine real. Mersul pe nori a fost cea mai grea parte. Ai aceeasi impresie ca vei cadea.

Important e ca aici totul e pasnic si in sfarsit toata lume si-a gastit linistea.

-Iubitoooo, unde ai pus farfuriile?

-Oh Harry...

The end

True LoveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum