Capitolul XXXVII

                                    

                                          
   Kath intră în cameră si imediat mă ia în braţe, cu mâinile ei micuţe. E ciudat cât de liniştitoare pot fi braţele ei fragile. 
                          
- Mulţumesc că l-ai făcut să plece, suspin eu, iar ea mă strânge în brațe și mai tare. 
                          
Lacrimile îmi curg acum din belşug şi nu văd nicio ieşire. 
                          
- O fi Hardin prieten cu mine, dar şi tu eşti, şi nu vreau să te supere. Îmi pare rău, e numai vina mea. Ştiu că ar fi trebuit să nu-i dau voie lui Nate să-l aducă şi să nu-i permit să vină pe aici tot timpul, în preajma ta. Câteodată e un mare imbecil. 
                          
- Nu, nu e deloc vina ta. Îmi pare rău, nu vreau să intervin în prietenia voastră. 
                          
- Ah, te rog frumos, spune ea. 
                          
Mă retrag din îmbrăţişarea ei şi îi observ expresia îngrijorată. Îi sunt foarte recunoscătoare că mă ajută, mai recunoscătoare decât va ști ea vreodată. Mă simt total singură: Adam are nevoie de puţin timp ca să se hotărască dacă se desparte de mine sau nu, Hardin e un cretin, mama ar înnebuni dacă aş vorbi cu ea despre toate astea, iar Landon ar fi dezamăgit dacă ar afla culisele poveștii mele cu Hardin. Pur şi simplu nu am pe nimeni în afara acestei fete cu părul de foc și cu multe tatuaje, pe care nu mă aşteptam niciodată să mi-o fac 
prietenă. Dar acum mă bucur că îmi este prietenă. 
                          
- Vrei să vorbim despre asta?
                          
Chiar vreau să discutăm, vreau să-mi iau povara de pe suflet. Îi povestesc totul, despre prima dată când l-am sărutat pe Hardin, ziua petrecută la pârâu, și faptul că-mi rostea numele în somn, până la felul în care a distrus și ultima urmă de respect pe care o aveam pentru el atunci când m-a forţat să-i povestesc totul lui Adam. Expresia ei se schimbă, trecând de la îngrijorare şi şoc la tristeţe, în timp ce eu relatez povestea. Când termin de vorbit, bluza mi-e udă de atâtea lacrimi, iar Kath mă ține de mână.
                          
- Uau, habar nu aveam că s-au întâmplat atât de multe. Ai fi putut să-mi spui imediat. Ştiam eu că se va petrece ceva în seara în care a apărut Hardin, iar noi voiam să plecăm la film. Tocmai ce vorbisem cu el la telefon şi a apărut imediat, aşa că am bănuit că a venit să te vadă pe tine. Ascultă-mă, Hardin e băiat bun, uneori. Adică, în străfundul sufletului său nu ştie să aibă grijă de cineva așa cum ai nevoie tu şi, de ce nu, majoritatea fetelor. Dacă aş fi în locul tău, aş încerca să îndrept lucrurile cu Adam, pentru că Hardin nu e în stare să fie iubitul nimănui, zice ea şi mă strânge de mână. 
                          
Ştiu că tot ce spune e adevărat şi că are dreptate. Atunci de ce mă doare atât de rău? 
                          
Luni dimineaţă, Landon se sprijină pe zidul de cărămidă al cafenelei, aşteptându-mă. Îi fac cu mâna când îl văd, dar apoi observ un cerc albastru-vineţiu în jurul ochiului său stâng şi, 
când mă uit mai de aproape, văd şi o vânătaie pe obraz.
                          
- Ce-ai pățit la ochi?! întreb eu, alergând către el. 
                          
Apoi îmi dau scama imediat. 
                          
- Landon! Hardin ți-a făcut asta? Vocea îmi tremură. 
                          
- Da... recunoaşte el, iar eu sunt oripilată. 
                          
- De ce? Ce s-a întâmplat? 
                          
Aş vrea să-l omor pe Hardin pentru că l-a bătut pe Landon. 
                          
- S-a năpustit afară din casă după ce ai plecat, apoi s-a întors, peste vreo oră. Era extrem de ofticat. Începuse să caute alte obiecte pe care să le spargă, aşa că am vrut să-l opresc. Adică m-am luptat cu el. Nu a fost atât de rău, să ştii. Cred că amândoi am acumulat multă ură unul faţă de celălalt. L-am 
pocnit şi eu de câteva ori, se făleşte el.