Mii de fiori îmi străbat trupul în clipa în care buzele noastre se întâlnesc. Adevărata iubire nu își pierde niciodată din intensitate. Rămâne la fel de putenică, indiferent de cât de mult timp trece.
                          
— Vreau să facem o nuntă din mare. Vreau să porți o rochie albă și eu să port un costum. Putem să facem ceremonia unde vrei tu. Am putea chema pe toată lumea sau pe nimeni.
                          
— Nu vrei să vorbim mâine despre asta? Cred că este un subiect pe care trebuie să îl abordăm cu mințile limpezi.
                          
— Am mintea limpede! Da, știu că probabil consideri că tot ceea ce spun se datorează băuturii pe care am consumat-o, dar nu e așa. Mă gândesc la asta de zile bune.
                          
Oftez din nou, neștiind ce aș putea să zic.
                          
Nu vreau să mă alimentez cu iluzii false, să îmi creez speranțe false și să îmi pricinuiesc singură suferință
                          
— Te rog, dezbracă-te, stinge lumina și haide să ne culcăm. Am nevoie de odihnă pentru a „digera"ceea ce mi-ai spus.
                          
— Culcatul nu te ajută deloc să te odihnești, ci doar să te detensionezi.
                          
Zâmbetul lui și indecența ascunsă în spatele unor cuvinte cu dublu sens mă amuză.
                          
— Să dormim, Dylan. Te rog, haide să dormim!
                          
— Vrei să dorm dezbrăcat? Ai gânduri perverse. Îmi place!
                          
Îl lovesc ușor cu pumul în umăr și îi întorc spatele, hotărâtă să adorm, indiferent dacă el vrea să facă același lucru sau nu.
                          
Simt cum se ridică din pat. Aud fâșâitul provocat de materialul hainelor pe care și le scoate și zâmbesc mulțumită că face și cum vreau eu.
                          
Stinge lumina și se întoarce în pat, înjurând nemulțumit că nu vede pe unde calcă.
                          
— Să știi că nu voi uita discuția asta! îmi șoptește, înainte de a plasa o serie de săruturi dulci de-a lungul maxilarului meu și pe gât.
                          
Adorm cu gândul la ce mi-a spus.
                          
*
                          
— Rahat! îl aud pe Dylan mormăind de undeva de lângă mine.
                          
Încerc să îl ignor și să îmi continui somnul, dar acest lucru se dovedește a fi imposibil. Bombăne în continuare o serie de înjurături și începe să se foiască prin pat.
                          
Într-un final, se ridică și părăsește dormitorul, lăsând ușa să se trântească în urma lui.
                          
Este un băiat incredibil de inteligent, dar habar nu are cum să închidă o ușă.
                          
— Tati! urlă Erick pe hol pentru a-i atrage atenția bărbatului brunet și mahmur ce tocmai m-a lăsat singură.
                          
Iau perna pe care a dormit Dylan și îmi acopăr urechea cu ea, deși sunt mai mult decât conștientă că șansele să mai adorm tind să fie egale cu zero.
                          
Erick este un îngeraș, unul extrem de gălăgios și energic. Dacă tăticul său nu este dispus să îi ofere toată atenția de care are nevoie, eu voi fi cea care va trebui să îi răspundă la multitudinea de întrebări ce îi bântuie căpșorul frumos, indiferent dacă am sau nu chef ori energie.
                          
Aproape că adorm din nou, când aud ușa dormitorului se deschide din nou.
                          
— Știu că ai dormit doar câteva ore și că ești obosită, dar este timpul să te trezești.
                          
Iubitul meu se așează din nou lângă mine. În încercarea de a-mi face trezirea mai dulce, începe să shițeze cerculețe pe porțiunile mele de piele descoperită. Atingerea degeletor lui trimite mii de fiori în organismul meu.