Capitolul 26

                                    

                                          
   Tata stătea cu mâinile încruţişate la piept. iar mama stătea lângă el, cu o mână pe umărul lui. Ştiind că ochii lor erau pe noi, am dat drumul mâinii lui Max imediat, apropiindu-mă de ei.
                          
- Unde ai fost, domnişoară? întreabă tata.
                          
- Eşti bine? continuă mami. Ne-a sunat directorul tău şi ne-a anunţat că fata acea, Kierra, a pus afişe cu tine în toată şcoala şi că apoi v-aţi certat destul de rău, dar să ştii că fata acea a fost grav pedepsită şi vina a fost dată pe ea, pentru că toată lumea a spus că ea a început.
                          
- Sunt bine. Doar şocată puţin, şi au dreptate, ea a început.
                          
       Tata se uită în spatele meu, dându-şi seamă că mai e cineva în cameră.
                          
- Tu cine eşti, băiete? 
                          
        L-am simtit pe Max tensionându-se. M-am pus protectiv chiar în faţa lui.
                          
- El e Max, vecinul nostru, răspund pentru el. 
                          
- Şi ce face aici?
                          
- După cearta mea cu Kierra, Max şi cu mine am mers undeva să mâncăm şi am pierdut noţiunea timpului, de aia am întârziat. Acum mergeam la mine în cameră... pentru că... ăăă... trebuie să il meditez. Da, asta trebuie să fac! Directorul m-a pus să îl ajut să înveţe mai bine.
                          
       După o linişte de câteva secunde, tata întreabă:
                          
- Sunteţi împreună?
                          
      Întrebarea lui m-a luat prin surprindere şi nu ştiam ce să îi spun. Ştiam că mă puteam baza pe părinţii mei, ştiam că le puteam spune dacă am un iubit, însă acum nu mai eram sigură de asta. M-am uitat imediat la mama, rugând-o cu privirea să mă ajute. Din fericire, a prins ideea şi s-a pus în faţa tatei.
                          
- Max Reed, nu? Noi ne-am mai întâlnit şi înainte, nu-i aşa?
                          
- Aşa este. Mă bucur să vă revăd, doamnă Cooper.
                          
- La fel, îi zâmbeşte. Duce-ţi-vă sus, dar lăsaţi uşa deschisă, bine?
                          
- Bine, mamă. Ne vedem mai încolo, am zis.
                          
      M-am dus la ei şi i-am sărutat pe amândoi pe obraz. Apoi m-am dus în camera mea, urmată de Max. Am lăsat uşa puţin deschisă. Odată ce am ajuns în camera, mi-am luat o pereche de colanţi negrii şi un hanorac roşu cu numele unei echipe de baschet pe el. M-am dus în baie şi m-am schimbat, iar când m-am întors, Max era şi el schimbat în nişte haine mai comfortabile - nişte pantaloni de trening şi un tricou- şi stătea în pat. Avea capul îngropat în perinile mele albe şi moi, şi şi-a acoperit picioarele cu pătura mea. M-am dus şi m-am aşezat şi eu lângă el, examinându-i faţa lui perfecta. Avea ochii închisi, deci nu mă putea vedea, dar eram sigură că m-a simtit, că ştia că sunt lângă el. L-am sărutat rapid pe vârful nasului, iar el şi-a deschis ochii imediat şi a început să zâmbească. Cu o mână, m-a prins de şold şi m-a tras spre el, apropiindu-mă de pieptul lui. Am început să râd incontrolabil când el a început să mă gâdile. Mă mişcam prin pat, încercând să îi îndepărdez mâinile pe de mine.
                          
- Termina Max, am spus, râzând. O să mă audă ai mei şi o să creadă că facem altceva şi nu o să mai vizitezi camera asta.
                          
       Asta l-a făcut să se oprească. M-a lipit de pieptul lui şi m-a sărutat dulce pe frunte. 
                          
- Ai dreptate, dar amândoi ştim că asta nu m-ar opri.
                          
       Am chicotit, dar m-am oprit imediat ce mi-am adus aminte ce m-a întrebat tata. Max a observat schimbarea mea şi s-a încruntat.