10. Stai departe!

                                    

                                          
     -Bună ziua, tovarăşe primar! salut când îl găsesc la birou. 
                          
     Ridică ochii de pe nişte hârtii şi se lumină la față. Deasupra lui, agățate de perete, tronau tablourile lui Stalin și Peru Groza. 
                          
     -O, tovarăşe pădurar! 
    
     Ne-am unit mâinile drepte, de parcă ăsta era gestul care ne punea în aceeași tabără, cea a responsabililor de terenuri sau...  
                          
     -Am trecut pe la dumneavoastră să vă spun că am fost instruit. Asta este adeverința că sunt pus în funcția de pădurar pe raza comunii Valea de către Ocolul Silvic Neamț și ... Am mai venit să vă rog, ... să vă spun... că aş vrea să locuiesc în pădure, în cabana unde stau de mai bine de zece ani. Ce-ar trebui să fac? S-o cumpăr?
                          
     -Tinere, cabana aia nu are acte. Este a lui Iorgu, făcută de el ca să aibă unde trage în nopțile de vânătoare. De când cu boala lui de oase, nu mai ajungea prea des pe-acolo şi s-a bucurat că ai apărut tu. 
                          
     -Să facem acte pentru ea! Vreau să ştiu că stau în casa mea, vreau s-o cumpăr! 
                          
     -Uşurel, tinere! mă domoli el. Cum să stai în pădure ca animalele sălbatice? Eu credeam că de-acum ai să vrei să-ți faci un rost în sat, să te însori şi... Ştii, fete în satul ăsta găsești şi când te duci la fântână, aşa-s de multe şi frumoase. Unele sunt înstărite, găsesc părinții de toate să le dea dacă se mărită...
                          
     -Tovarăşe primar, eu nu vreau să mă-nsor! Eu am întrebat de cabană. Vreau să-i facem acte, îi dau lui nea Iorgu cât cere pe ea și gata...
                          
     -Şi unde-ai să-ți duci femeia? Că, bănuiesc, o să-ți cauți şi tu una, că ar cam fi timpul. Unde? În pădure, să-i cânte lupul sub fereastră şi ursul să-i bată-n uşă? Eu zic să ne mai gândim. Aş avea pentru tine un loc de casă mai pe deal, cu puțin teren de-o grădină, ceva butuci de vie, ce zici? A fost confiscat de la nişte greci, că aveau aur pe care nu l-au declarat și nu știu ce au scris la rudele din țara  lor despre colectivizare... I-au săltat toamna trecută. 
                          
     -În sat nu pot să locuiesc, tovarășe. Cum mai ştiu cine intră şi cine iese din pădure? Dacă se fură lemn, dacă se vânează în perioada interzisă? Nu trebuie să fiu acolo? Am vorbit cu nea Iorgu mai devreme şi mi-a zis că vrea pe cabană o mie cinci sute. M-am învoit că-i dau o mie acum şi să mă mai lase jumătate de an să strâng cealaltă parte. 
                          
     -Deci nu vrei locul de casă? 
                          
     -Nu.
                          
     -Am fi stat aproape, mai vorbeam la un pahar, mai ne înțelegeam cu una, cu alta...
                          
     -Mă chemați şi vin, tovarăşe primar. Acum vreau doar să-mi dați acordul în scris despre cabană că poate fi cumpărată.
                          
     Cu hârtia în buzunarul de la piept am ieşit din biroul primarului şi m-am dus la Victor acasă, să-mi dea pentru câteva ore şareta. Trebuia s-ajung la Valea, la notarul de-acolo, cu nea Iorgu. 
                          
     -Ar cam trebui să-ți iei un cal, îmi spuse  Victor.  Prin pădure te-ai mișca mai iute. 
                          
     -De un cal cam am nevoie. Am să mă interesez cât costă. 
                          
     -Vrei să merg cu tine la Valea?
                          
     -Nu, Victore, că mă aşteaptă nea Iorgu să mergem la Valea să mă treacă pe mine proprietar pe cabană. Am să întreb acolo, poate găsesc un cal...
                          
     -La târg sunt aduși cai spălați şi înfrumusețați, dar scumpi. Din bătătura omului vei lua însă doar pe acela care nu mai trage la căruță sau este bolnav. Ei, poate te ajută şi nea Iorgu...