‹LXXI›

                                    

                                          


     M-am trezit, destul de slăbită ce-i drept. M-am ridicat si m-am dus direct in baie făcându-mi rutina de dimineață. 
Am căutat in dulapul din baie pansamentele si dezinfectanții. 
Mi l-am dat pe cel de aseară jos, am stat câteva clipe sa analizez toata treaba asta. 

     Rana arată mult mai bine ca la început, ma mai doare seara, dar cred ca merg pe drumul cel bun. Totuși o simpla palma n-avea cum sa producă asa ceva, cel mai probabil avea ceva in mâna, ori asta ori ar trebuii sa isi taie unghiile. Dobitoaca. 
Am dezinfectat imediat locul si l-am bandajat rapid simțind cum pielea mi se încălzește. 


     M-am trântit înapoi in pat uitându-ma la ceas si verificandu-mi notificările. Ochii mi s-au mărit când am văzut numărul de apeluri pierdute de la Aiden, unele erau cu număr privat, cel mai probabil crezând ca așa am sa răspund. 
M-au durut vorbele pe care mi le-a spus, nu e ușor sa auzi toate acele cuvinte de la băiatul pe care...Um...aa...il placi...cred ca astea sunt cuvintele. Cu atât mai mult ca eu am o rană pe obraz din cauza lui, nu vreau sa fiu ipocrită, dar din cauza lui se întâmplă totul, el s-a îmbârligat cu Sarah, probabil și-au si tras-o, eu nu mi-am tras-o cu Moris. Care-i problema lui? 

     Am tresărit la auzul soneriei. M-am dus direct spre ușa fără sa ma mai uit pe vizor,doar am deschis-o. 
Am analizat persoana din fața mea. 
Pielea ii era albă ca laptele, parul era răvășit si ochii roșii si obosiți. Ochii lui ce erau de un albastru intens, acum erau de un albastru întunecat. Era obosit. 
Uitasem de toata supărarea, mi s-a rupt sufletul văzându-l intr-o stare ca asta.  

     N-am spus nimic, am înghițit in sec si l-am invitat inauntru. L-am condus in sufragerie si i-am facut semn să se așeze pe canapea. 

— Ce s-a întâmplat, te-a epuizat Sarah aseară pentru ca eu eram prea ocupată sa fiu ușuratică sa mi-o trag cu toti? Oricât de rau ar fi fost să-l văd in halul asta, mă rănise. 

— Imi pare rau! Spune ridicându-se de pe canapea. Avea vocea foarte răgușită. 

— Si mie imi pare rau, pentru ca am agenda plină cu tipi pentru azi. Încearcă altădată, ce zici de o programare. 


— Imi pare rau, bine?


— De ce, iti pare rau? Pentru ca m-ai facut sa ma simt ca ultimul om. Si spre ghinionul tau nu m-am culcat cu nimeni niciodată. Spre deosebire de tine, cine-i ușuratică acum?
A mărit ochii la cele auzite. 
Eram foarte apropiați, el ma domina ca înălțime. Il loveam cu palma in piept, dar nu se clintea nici măcar un centimetru. 
M-a luat pe neașteptat luându-ma in brațe. 

— Hei, ce tot faci? Dă-mi drumul! Țip si mă zbat. 

— Vrei să-ți dau drumul? Ma întreaba făcând câțiva pași in spate. 
Am oftat si am continuat. 
— Nu, vino aici! Spun deschizându-mi brațele si il strâng puternic la piept. 

— Ma ierți? Ma întreaba șoptindu-mi in ureche. 

— Te-am iertat din prima clipa cand te-am văzut la ușa. Ii răspund chicotind. 
I-am simțit buzele calde lipindu-se de creștetul capului meu. 

— Chiar nu te-ai mai culcat cu nimeni? Ma scoate din transă cu
Întrebarea lui. 

— Aiden! Ii atrag atenția, el începând sa rada de mine. 











Ce le-ați spune personajelor daca ați fi fața în fața cu ele ?