Început de război

                                    

                                          
                         Harry
                          
          Lucrurile în L.A sunt mult prea liniștite pentru timpul ăsta. De când m-am întors din Mexic gândul nu-mi mai stă la afaceri, probleme sau pericole, gândul îmi stă numai la blondina mea care e din nou departe de mine. 
                          
          Se pare că multe zicale se adeveresc la noi. Viața te ia prin surprindere când te aștepți mai puțin, așa cum a făcut cu mine. Nu aș fi crezut niciodată că tata ar fi cel care ar face asta pe la spatele meu, să-mi țină iubita captivă și să o otrăvească împotriva mea atâția ani, este inimaginabil. Nu am încetat nici o clipă să mă gândesc la răzbunare iar când o voi face, vreau să îl privesc în ochi și să apăs pe acel nenorocit de trăgaci, implantând în el atâtea gloanțe echivalent cu câte persoane dragi mie mi-a luat. 
                          
          Gândurile îmi sunt smulse de James, care, deschide brutal ușa biroului și cere permisiune pentru a intra. 
                          
          — Avem o problemă, domnule. Rostește el încruntat și știu că trebuie să fie o problemă majoră.
                          
          — Ascult. Aerul îmi este mereu autoritar când vine vorba de afaceri sau de oamenii mei. Nu sunt prietenul lor, sunt șeful lor și ei trebuie să știe asta de fiecare data când mă privesc în ochi.
                          
          — Camionul cu armele pe care trebuia să îl trecem diseară în Mexic, a dispărut, a dispărut cu tot cu oamenii noștri. 
                          
          — Ce vrei să spui cu " a dispărut"? Strig eu furios și mă ridic în picioare începând să mă plimb dintr-un colț în altul și gândindu-mă să găsesc o soluție, pentru că altfel, vina cade asupra noastră. Eu asigur acest transport și o să fiu responsabil de dispariția lui, ceea ce-mi va goli contul, dacă doar asta va fi pedeapsa. De obicei îți pierde chiar capul dacă te pui cu cine nu trebuie.
                          
          — Nimic, nici șoferul nu e de găsit, nici măcar o urmă. 
                          
          — Trebuie să îl găsim. Mobilizează oamenii în timp ce eu mă ocup de partea tehnică. Vreau adunare într-o oră. Înțeles? 
                          
          Încep să tremur de furie așa că lovesc frustrat cu pumnul în perete pentru a mă elibera cât de cât. Știu că trebuie să mă calmez pentru a-mi putea limpezi mintea și a gândi. 
                          
          Eu am studiat tehnologia iar asta mă face un as în a fi un broker, ceva ce am iubit de mic copil. 
                          
          Intru în camera computerelor și inspir și expir de câteva ori, după care mă așez pe scaun. Iau cu asalt camerele de supraveghere aflate pe ruta care trebuia urmată de băieții mei având numărul de înmatriculare a camionului și încep căutările micilor indicii. 
                          
          Timp de o oră m-am luptat cu afurisitele de computere care nu mi-au arătat nimic mulțumitor, ceea ce mi-a dat alta idee. 
                          
          O bătaie ușoară în ușă mă face să tresar și mă întorc spre sursă, fiind surprins să o văd pe Mia stând în prag. 
                          
          — Harry, ce se întâmplă? De ce ai adunat toți băieții? Rostește bruneta suspicioasă în timp ce înaintează spre mine.
                          
          — Mia, am nevoie de liniște, te rog. Nu am timp să-ți explic acum și oricum nu este nevoie să știi.
                          
         Mă ridic din scaun și pornesc spre birou. Trec pe lângă Mia și ies în living, acolo unde mă așteaptă un grup de băieți-coordonatorii, cei cu care relaționez de obicei.
                          
          — Toată lumea la mine în birou. Rostesc apăsat și pășesc hotărât până în biroul meu.
                          
          — Ați aflat ceva, domnule?