Capitolul 24

                                    

                                          
   După doua minute, un alt zgomot s-a auzit în toată casa. Max nu mai venea, iar mie îmi era aşa de frică. Vroiam să cobor şi eu, dar nu aveam curaj. Dacă era Alpha acolo? Trebuia să mă asigur că Max este în regula. M-am ridicat din pat şi am deschis uşa. Am ieşit incet şi am mers până la scări. Am aşteptat câteva secunde, să văd dacă se mai aude ceva, dar era linişte. Am coborât cateva drepte şi m-am întins pe balustrada, încercând să văd ce se petrece în sufragerie. Max stătea pe canapea, cu coturile pe genunchi şi cu faţa îngropată în palme. În faţa lui, pe masă, era un telefon şi un bilet, iar lângă era o vază spartă. Văzând că nu mai e nimeni în casă, m-am dus la el.
                          
- Ce s-a întâmplat? îl întreb eu, punându-mă lângă el pe canapea.
                          
    Îşi ridică capul din mâini şi îmi face semn să mă uit în spatele meu. M-am întors şi am văzut că fereastra de lângă uşa de la intrare era spartă, iar pe jos era o piatra mare, înconjurată numai de cioburi. Mi-am întors privirea pe masă şi m-am uitat direct la bilet. L-am luat in mână şi l-am citit:
                          
"Alpha şi-a pierdut răbdarea, Reed. Spune odată răspunsul, şi şti ce se va întâmpla dacă vei zice "nu". Ştii bine consecinţele. Ne vedem la S.V. Mai ai trei ore.    - Mitch"
                          
 - Despre ce vorbeşte? Şi cine naiba e Mitch? intreb eu, confuză.
                          
- Mitch e tipu' cu ochi verzi. Mai ţii minte ce ţi-am zis despre Alpha? întreabă, iar eu dau din cap în semn afirmativ. Şi mai şti ce ma pune sa fac? am dat dinou din cap. Nu acceptă 'nu' ca răspuns. Nici nu ştiu ce să fac. 
                          
- Nu te poate obliga să omori pe cineva. Pur şi simplu spune 'nu' şi pleacă, îi spun eu.
                          
- Nu e aşa de uşor, Crystal. Ştii consecinţele. 
                          
     Avea dreptate. Ştiam foarte bine consecinţele, ştiam că Alpha se va enerva dacă Max îl refuză, şi, dacă el este atât de puternic si de nenorocit, nu va răni doar persoanele la care ţine, îl va răni chiar şi pe Max. Sau poate că nu. Poate se gândeşte că este prea important şi nu îi va face nimic.  
                          
- Am doar trei ore să mă gândesc la un plan, spune el. Băieţii vor veni în jumătate de oră să mă ajute, dar chiar nu ştiu dacă vom găsi vreo soluţie. 
                          
- Stai liniştit, am spus, ducându-mi mâinile in jurul mijlocului lui, punându-mi capul pe pieptul lui, veţi găsi voi ceva. 
                          
     Max şi-a bagat măna sub genunchii mei şi m-a ridicat, punându-mă în poala lui. M-a sărutat pe frunte şi mi-a aşezat capul din nou pe pieptul lui. Nu mai spuneam nimic, eu doar mă bucuram de căldura pieptului lui şi îi ascultam bătăile inimii. Îmi era frică şi ştiam că şi lui Max îi era, chiar dacă nu recunoştea. Am stat in linişte zece minute, până când telefonul lui a început să sune. M-a dat la o parte şi s-a dus în bucătărie. S-a întors după câteva minute şi s-a pus lângă mine.
                          
- Totul în regulă? îl întreb eu.
                          
- Da, da, m-a sunat un vechi prieten care a fost în situaţia mea ceva timp în urmă. Vroiam să îi cer nişte sfaturi.
                          
- Da? El ce a făcut?
                          
- A cedat. Mi-a spus că Alpha nu l-a lăsat deloc în pace până nu a făcut ce i-a spus. L-a făcut să piardă multe lucruri şi la final...
                          
    S-a oprit şi şi-a luat buza de jos între dinţi, ezitând. 
                          
- Spune, îl încurajez eu.
                          
- La final i-a violat prietena. Asta l-a făcut să cedeze. Eu nu vreau ca tu să păţeşti ceva, Crystal. Nu vreau! Şi dacă trebuie să omor pe cineva pentru a ştii că tu eşti în siguranta, bine!