‹LV›

17.3K 1.1K 41
                                    

    

     N-ai mai spus nimic. Dar trebuia sa fac ceva, orice...pentru a te putea vedea.

— Hm, și...esti pe afara sau...?

— Da, urmează sa ma întâlnesc cu cineva. Mi-ai răspuns destul de sec, dar am ignorat asta.

— O, super! Pe unde ai vrea sa mergi?

— Curioasă ?

— Da! Nu e ca si cum aș veni dupa tine si aș știi cine esti, pana la urma eu... nu sunt in oraș.

— O, pai si unde esti ?
Gata, pana aici mi-a fost, ce sa spun?

— Sunt in...in Canada! Da...si stau cu bunica mea care...a-a cam murit...adică...eu...sunt cu mai multi amici pe aici si mergem la un festival pe nume "Bunica mea a cam murit..."

— Asta sună destul de sadic.

— A, e un festival de muzica rock.

— Nu știam ca iti place rock-ul.

— O, pai nu-mi place!

— Ce? Erai deja foarte confuz si eu ma încurcam in minciuni, la naiba cu mine.

— E-eu il iubesc! Daa...
Rahat. Asta mi-a fost, nu o sa ma creadă si o sa ma evite pentru ca o sa creadă ca sunt o ciudată.

— O, păi...distracție plăcuta!

   Mulțumesc, Dumnezeule!

— Merci! Deci unde ziceai ca mergi? Trebuia sa aflu, trebuia sa te mai vad măcar pentru cateva minute.

— In parcul Central.

Spui si oftezi.

— Ok, mai vorbim, pa Aiden! Spun repede si inchid apelul.

   M-am imbracat rapid si am pornit spre parcul Central. Am plecat spre tine, Aiden.

Apel la 00:00 Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum