Capitolul 8

761 29 21
                                    

Tata ma prinde inainte sa ating podeaua si sa mă lovesc zdravan.
Imi spune sa ma linistesc... Atunci nu ma mai pot abtine si incep sa urlu.

- SI DE CE DOAMNE IARTAMA AR TREBUI SA MA LINISTESC?.. STIIND CA FAMILIA MEA E MAI MARE?.... CA M-A MINTIT SI AU ASCUNS CEVA ATAT DE IMPORTANT?... DE Ce?

Urlu cat de mult ma tin plamanii si cred ca m-a auzit cel putin jumatate de spital... Bufnesc intr-un plans isteric si ies din salon trantind usa atat de puernic in cat aud chestia aia enervanta incepand sa planga.
Vad ca e tarziu si am intarziat deja la 2 cursuri... Nu astept pe nimeni si decid sa i-au autobuzul sa ma duc acasa... Cand ajung Harry era in fata casei mele cu un buchet de flori...
- îm... Harry... Ce cauti aici?
- Am venit sa imi cer scuze pentru ieri... Si sa vad daca iesti bine avand in vedere ca nu te-ai prezentat la cursuri.

Incep sa plang iar, si Harry ma ia in brate.

-Descarcate... Ai nevoie... Vorbeste asa calm ca nu stiu unde e adevaratul Harry.
Dar ce s-a inatamplat mai exact?

Ii spun lui Harry sa intram mai bine in casa si in timp ce plang ii explic ce s-a intamplat...
Ma ia in brate si imi spune sa ma linistesc ca totul va fi bine.

Nu stiu cum incepe sa imi vorbeasca deschis depre tot ceea ce simte.

- Te rog Sarah... Te implor... Sti ca sunt nebun dupa tine iartama pentru ieri ,dar nu am stiut sa reactionez... Nu am mai simtit pentru nimeni asa ceva...
Sarah Peterson... Vrei sa te muti cu mine?

In momentul ala imi uram atat de tare familia si pe Harry il iubesc atat de mult ca nu raspund ma duc direct sus si imi bag in geanta cateva haine.

Cand cobor Harry e surprins sa ma vada asa hotarata... Le trimit alor mei un mesaj ca sunt bine si ca m-am mutat la Harry... Nu mai am nevoie de confirmarea lor... Nu ca ei ar fi trebuit sa imi spuna ca mai vor un copil... Dar ar fi putut macar sa imi spuna ca mama e gravida cu un gandac purtator de microbi.

True LoveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum