Capitolul 8 parte 1

                                    

                                          
-	Tată, mamă, frate Ivan, ce este asta? A întrebat Danil, confuz.



-	Ei bine, nu te-a lăsat să cobori până când ziua când vei termina pedeapsa, așa că am venit să mâncăm  în camera ta, a răspuns Anna, zâmbind.




 Danil se uită la fața lui Ivan, iar inima îi bătea repede. Și-a strâns buzele pentru a-și reține un zâmbet, neștiind a cui fusese această idee. Dar dacă ajunge să-l vadă pe Ivan față în față, unii dintre ei sunt deja fericiți.



-	Foarte bine, a răspuns Danil, înainte ca cei patru să-și ia locul. 



Menajera puse cu grijă masa. Balconul camerei lui Danil era foarte larg, pentru că pe balcon se afla o grădină. S-au așezat pe părțile opuse ale mesei, cu Danil lângă partea dreaptă a lui Ivan.



-	Plictisit, nu? Să stai în cameră mult timp? Întrebă Danil în secret.



-	M-am plictisit. Ce pot să fac? A răspuns Ivan, fără a adăuga nimic altceva.




-	Hai să mâncăm. Vom lua cina împreună, a spus Anna.



 Cei patru au luat cina împreună. Danil se simțea cald, alternând cu o senzație de frig în inimă, când erau împreună astfel, pentru că asta îl făcea să se gândească la lucruri pe care nu le avea: linia de sânge Balenkov. Ochii lui Danil s-au întunecat, ceea ce Ivan a observat.



-	Nu este mâncarea delicioasă? A întrebat Ivan în liniște.



 Danil ridică ușor sprâncenele când văzu că Ivan vorbise primul cu el.



-	Este delicioasă. Mă gândeam puțin la ceva, a răspuns Danil. 



Ivan s-a uitat la fața lui Danil, dar nu mai spuse nimic în plus. Elik l-a invitat și pe Ivan să vorbească, iar Danil l-a ascultat în liniște, alături de Anna.



-	Ți-a spus unchiul Pavel că Arisa a angajat două menajere?  I-a întrebat Ivan pe părinții săi. Danil se uită la Ivan, fiindcă nu știa nimic despre asta.



-	A sunat să-mi spună, răspunse Danil încruntat. 




-	Am pus oameni mei să îi urmărească, în cazul în care ceva nu merge bine, a spus Ivan direct.



-	Arisa nu m-a considerat niciodată nepotul ei. Este surprinzător. Parcă îl vede pe fratele Ivan drept singurul său nepot, l-a tachinat Danil în timp ce privea expresiile tuturor, Anna părea puțin surprinsă. Sprâncenele lui Etik se încruntară, iar Ivan păstra o expresie calmă, deși o licărire îi strălucea în ochi.




-	 Pentru că-ți place să-mi dai bătăi de cap, a răspuns Ivan. 



Danil râse încet, știind că Ivan vorbea evaziv.



-	Hm, probabil, a spus Danil. Nu știa cum să se simtă în privința asta. Nu înțelegea de ce părinții lui și Ivan nu îi spuseseră direct că nu era fiul lor biologic. Chiar dacă era destul de mare să asculte, Danil se întreba ce ar fi simțit dacă n-ar fi aflat niciodată. Și dacă părinții săi ar fi venit, într-un final, să-i spună adevărul... L-ar fi acceptat imediat?



-	Vei merge în Finlanda mâine dimineață? Întrebă Elik, schimbând subiectul, lucru pe care Danil îl înțelese.




-	Da, voi merge acolo și voi vedea cazinoul, a răspuns Ivan.



-	Cumpără-mi niște ciocolate Fazer, a cerut Danil, ca suvenir.



-	Nu merg acolo pentru cumpărături, a spus Ivan.



-	Pot să-mi pun oamenii să mi le cumpere. Care este dificultatea? A întrebat Danil.




-	Fără promisiuni, răspunse Ivan. 



Danil se încruntă și continuă să mănânce în liniște.



-	Poți comanda oline și să ți-l trimită? A întrebat Edik curios.



-	Nu vreau. Am încercat doar să întreb așa, a răspuns Danil, simțindu-se în secret puțin rănit. Anna se întoarse să-l privească pe Edik cu ochi fioroși, în timp ce Ivan rămase tăcut, fără să spună nimic.




-	Apropo, ai aproape 40 de ani. Nu vrei să ai o familie? L-a întrebat Edik pe Ivan. 



Întrebarea i-a făcut atât pe Ivan, cât și pe Danil să se oprească pentru o clipă. Ivan însă își păstră expresia neclintită. 



-	Niciunul dintre ceilalți trei prieteni ai mei nu are familie, a răspuns Ivan, referindu-se la prietenii săi apropiați, Roman, Ares și Akira.



-	În plus, nu am mult timp. Afacerile în sine merg bine, a spus Ivan cu o voce calmă. 




Danil oftă încet.



-	Muncești prea mult? N-am văzut prea multe știri despre întâlnirile tale. Ah, am văzut ceva azi dimineață, dar cred că a fost mai degrabă o configurație, a spus Edik, provocator.



-	De ce întrebi asta? A întrebat Ivan.




-	Îți amintești de Rodion? Prietenul meu? L-a întrebat Edik.



-	Îmi amintesc de Rodion, cel care venea des la noi acasă, spuse Ivan, aruncând o privire fugară către Danil.




-	Deci, îți amintești de Kathia? A întrebat Edik.




-Fiica lui Rodion? A întrebat Ivan, amintindu-și de vremurile în care prietenii tatălui său își aduceau copiii în vizită. 



Familia lui Rodion plecase ulterior în Suedia, iar Ivan își amintea că fiica acestuia era cu aproximativ 2-3 ani mai mică decât el.



-	Hm, Rodion vine în vizită. O va aduce și pe Katia cu el. Am auzit că Katia încă nu are pe nimeni. Poate vrei să încerci să o cunoști mai bine, mai ales că probabil nici nu-și mai amintește multe din copilărie, a spus Edik.



Danil își strânse ușor buzele, încruntând ambele sprâncene. Îl durea inima. Imediat simți că nu mai putea mânca nimic. Ideea că cineva încearcă să-i găsească lui Ivan o parteneră îl deranja profund. Ivan avea deja 40 de ani și nu avea o relație serioasă, dar pentru Danil, Katia era doar un nume necunoscut. Nu o mai întâlnise de când se născuse. Rodion trecea ocazional să-l viziteze pe Edik, dar lui Danil nu îi păsa prea mult de aceste vizite.



-	Când vor veni? Tata știe că sunt ocupat zilele astea, a întrebat Ivan.



-	Probabil lunea viitoare, a răspuns Edik.




-	Hai să ne mai întâlnim o dată. Ar trebui să fiu aici lunea viitoare, a spus Ivan, făcându-l pe Danil să simtă o înțepătură în inimă. Pentru că Ivan a spus asta, Danil se gândi că poate acesta chiar dorea să o cunoască mai bine pe Katia.



-	Ești plin, Danil? A întrebat Anna. Danil înghiți un suspin și zâmbi încet.




-	Da, mă simt obosit, deși am dormit toată ziua, a spus Danil, prefăcându-se că râde pentru a-și masca sentimentele.



-	Atunci hai să terminăm de mâncat. Danil ar trebui să se odihnească puțin, spuse Anna îngrijorată.




-	Aș vrea să merg mai întâi la baie, a spus Danil înainte de a se ridica și de a merge în dormitorul său. Leaf îl urmărea din spate, iar Ivan privi liniștit în urma lui Danil.




-	Domnule, l-a strigat Leaf pe Danil îngrijorat, pentru că auzise totul, stând nu departe. 



Danil ridică mâna, oprindu-l pe Leaf să spună ceva.



-	Nu este nimic. Vreau doar să mă calmez puțin, atâta tot, a spus Danil înainte de a intra în baie, unde a închis și a încuiat ușa. 



S-a așezat apoi pe podeaua spațioasă a băii, îmbrățișându-și genunchii, cu o expresie foarte proastă pe față. Danil recunoștea acum că îi era teamă. Teamă că Ivan ar putea fi interesat de Katia, mai ales pentru că fusese recomandată chiar de tatăl său. Cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât devenea mai îngrijorat. Știa că dacă ar încerca să spună părinților că nu vrea ca Ivan să o cunoască pe tânără, aceștia nu ar fi considerat motivele sale suficient de rezonabile. Încerca să-și rețină lacrimile, nevrând să plângă până când ochii i-ar fi devenit umflați și roșii, atrăgând atenția. Dar, în tăcere, își mușca buza, ținându-și suferința până când un fir de sânge i se prelinse.



Cioc, cioc.



-	Domnnule, îl strigă Leaf pe Danil. A trecut ceva vreme de când ați intrat în baie, spuse Leaf cu voce joasă.



-	Ce? Răspunse Danil din spatele ușii.




-	Domnule, ați luat deja cina, iar domnul Ivan așteaptă, spuse Leaf, aruncând câte o privire îngrijorată spre ușă.



-	Hm, acum voi ieși, răspunse Danil. Se ridică încet, își spălă mâinile și deschise ușa băii. Ochii lui păreau puțin roșii, semn că își reținuse lacrimile, iar buzele lui erau crăpate de la mușcătura nervoasă.




-	Nu am nimic, spuse Danil, observând cum Leaf privea buzele lui. 



Leaf însă nu spuse nimic. Danil își îndreptă spatele și se întoarse să se alăture celorlalți.



-	Îmi pare rău, mă doare puțin stomacul, spuse Danil cu un zâmbet forțat.



 Ivan îl privea atent, cu o ușoară încruntare, observând crăpăturile de pe buzele lui. Înainte ca Danil să intre în baie, buzele lui erau complet normale.




-	Ai avut diaree? Vrei să chem un medic? Întrebă Anna imediat, plină de îngrijorare. 



Danil zâmbi încet, încercând să pară calm.



-	Nu, sunt bine. Ai mâncat destul? Întrebă Danil, încercând să pară relaxat.



-	O voi pune pe servitoare să ia vasele, iar părinții tăi și Ivan vor fi jos în curând, spuse Anna zâmbind. Danil zâmbi ușor, în timp ce părinții și Ivan se ridicară de la masă.




-	Mama și tata pot merge primii. Aș vrea să vorbesc un moment cu Danil, spuse Ivan. Părinții lor dădură din cap și ieșiră, lăsându-i singuri. 



Danil se ridică, privindu-l pe Ivan, care nu-și lua ochii de la fața lui.



-	Ai ceva să-mi spui? Sau vrei să mai adaugi o zi de pedeapsă? Dacă e așa, nu o voi accepta! Spuse Danil pe un ton prefăcut supărat, oprindu-se brusc când Ivan îi ridică bărbia cu mâna sa puternică. Degetul mare al lui Ivan îi atinse ușor buzele crăpate, iar Danil simți imediat un fluturat în piept.



-	De ce ai buzele crăpate? Întrebă Ivan în liniște. Danil rămase tăcut pentru o clipă.




-	Întreb și vreau răspuns, repetă Ivan.



-	De ce vrei să știi? Ești îngrijorat pentru mine? Întrebă Danil sarcastic.




-	De ce ești atât de arogant? Întrebă Ivan, cu un ton aspru.



-	Tu ești cel care m-a făcut să devin așa, răspunse Danil imediat.




-	Vina mea? Întrebă Ivan, ridicând o sprânceană.



-	Da, răspunse Danil, fără să ezite.




-	O să-mi spui sau nu? Insistă Ivan.



-	Mi-am mușcat din greșeală buza în timp ce făceam gargară, minți Danil cu un aer defensiv. 




Ivan știa că nu spune adevărul, dar nu insistă.



-	Ai grijă, spuse Ivan simplu, ieșind din cameră. 



Danil rămase privind ușa pe care ieșise Ivan, încercând să-și controleze emoțiile. Când toți plecară din cameră, rămase doar cu Leaf.



-	Nu vreau să fiu aici. Vreau să mă întorc la căsuța mea, spuse Danil, lăsându-se pe canapea cu o expresie obosită.



-	Încă un pic de răbdare, spuse Leaf cu calm. Știa că acea căsuță era locul în care Danil se simțea în siguranță. Dar, din cauza pedepsei, Danil nu avea voie să se întoarcă acolo. Danil oftă, apoi rămase tăcut, iar Leaf nu-l deranjă, ci stătu alături de el.





Ivan era în Finlanda de trei zile, ocupat cu inspectarea cazinoului, întâlniri cu supraveghetorii sucursalei și rezolvarea problemelor apărute. Planifica să zboare înapoi acasă în această seară.



-	Karev, spuse Ivan, chemându-și bodyguardul personal.



-	Da, răspunse Karev imediat.




-	Ce sunt ciocolatele alea Fazer? Întrebă Ivan, surprinzându-l pe Karev, care știa că acele ciocolate erau ceea ce Danil își dorise.



-	Se vând în supermarketuri și magazine de suveniruri de peste tot. Șefu, vreți să trimit pe cineva să le cumpere? Întrebă Karev.




-	Se vând la aeroport? Întrebă Ivan.




-	Da, răspunse Karev, verificându-și laptopul.



-	Încă mai am timp înainte să mă urc în avion, spuse Ivan, iar Karev înțelese imediat că șeful său voia să cumpere ciocolata personal.




-	O să te duc să iei ce ai nevoie înainte să te urci în avion, răspunse Karev.



 Ivan dădu din cap, apoi continuă să lucreze câteva minute. Când sosise momentul să meargă la aeroport, porniră imediat. Ajunși acolo, Karev îl conduse pe Ivan direct la magazinul de suveniruri. Ivan se îndreptă spre secțiunea cu ciocolată, oprindu-se în fața rafturilor pentru a căuta ceea ce își dorea Danil.



-	Este aceasta? Întrebă Ivan, întorcându-se spre Artemis, care stătea în apropiere.



-	Da, răspunse Artemis, știind că Ivan cumpăra acea ciocolată pentru Danil.




Ivan selectă câteva bucăți de ciocolată și i le înmână lui Karev.



-	Șefule, acest brand are și jeleuri, adăugă Artemis, observând alt produs din aceeași gamă. Ivan se uită spre raft, apoi îi înmână pachetul lui Artemis.



-	Plătește tu. Eu merg să aștept în sala de așteptare, spuse Ivan, ieșind calm din magazin.




 Artemis, deși confuz, se grăbi să plătească pentru ciocolată. După ce termină, îl găsi pe Ivan în sala de așteptare, savurând o cafea în timp ce aștepta îmbarcarea în avionul său privat. Zborul dură puțin peste o oră până la Moscova, iar Ivan ajunse în jurul orei 20:00, pentru că distanța nu era foarte mare.



-	Dă-i lui Leaf obiectele pe care le-am cumpărat, ordonă Ivan în timp ce urca în mașină.



-	Șefule, vrei să intri în casa principală? Întrebă Karev.




-	Nu, du-mă acasă, răspunse Ivan.



-	Atunci, lasă-mă să îi dau lui Leaf ciocolata, se oferi Artemis, având ceva de discutat cu acesta. 




Ivan aruncă o privire scurtă spre Artemis, apoi aprobă cu o mișcare a capului. Artemis se urcă într-o altă mașină pentru a livra ciocolata lui Danil, așa cum îi ceruse Ivan.