Capitolul 3

                                    

                                          
Au trecut deja două săptămâni de când mă aflu aici.Nu mi-a luat mult să mă reobisnuiesc. Cel puțin aici am locuit și în trecut.Cred că exagerez puțin la faza cu *trecut* nu sunt așa bătrână totuși.
Băieții nu-mi prea plac.De câte ori ies în oraș, singură sau cu Maia,ajung să fiu fluierată( și ca să nu fiu egoistă o fluieră inclusiv pe prietena mea )sau în cel mai neașteptat caz vine și îmi cere numărul de telefon.
Chiar au atâta curaj? Nimeni nu-și poate vedea de viața sa?
~*  Peste ceva timp *~
Toată vacanța mi-am petrecut-o alături de cei mai buni prieteni ai mei.
Au reușit să mă aducă mereu cu zâmbetul pe buze.
Mă simt tare norocoasă să am asemenea prieteni pe care mă pot baza ori când.
Normal că mi-am ținut și familia la curent cu ce se petrece pe aici, dacă sunt în regulă și bla bla. Întrebări plicticoase.
Cum spuneam,toată vacanța..... așa că mă pregătesc pentru noii mei colegi.
O să fiu una din persoanele noi din liceu,dar nici singura, să nu uităm de boboace.
Probabil în acești doi ani de liceu rămași, reușesc să găsesc persoanele perfecte cu care să-mi petrec timpul rămas. Pe lângă faptul că îl voi avea pe Gabi cu mine mai mereu prin preajmă.
Am emoții? 
Sincer nu. Nu mai sunt o copilă de 13 ani să fiu entuziasmată pentru noua școală.
Să-mi pese de noii colegi? 
Chiar deloc. Mă vor accepta așa cum sunt. 
Diriginta cum va fi?
Rămâne de văzut și asta.
Timpul se deplasează repede.
Trebuia să mă trezesc pentru școală.
Chiar atunci când îmi era somnul tot mai dulce.
Aseară am stat cu cei 3 amici la mine. Era trecut de mizeul nopții. Ne-am uitat la un film care nu am reușit să îl vizionăm până la final, apoi am început să povestim din întâmplările noastre de când eram copii.
Tot eu care am insistat să mai stăm împreună. Mulțumesc Gabi,bine că ai decis tu să plecați, astfel eu vă țineam până dimineață.
Mă dau jos din pat deosebit de adormită.
Dubutez să îmi realizez rutina zilnică. Știam deja ce să port ,asta pentru că de câteva zile am outfitul pregătit. 
Sunt suficient de organizată cei drept.
Acum mă aflu în fața noului meu liceu alături de scumpul meu coleg de liceu, Gabriel.
Nu discutăm prea mult pentru că noi am ajuns puțin cu întârziere, așa că acel discurs plictisitor s-a ferit anul ăsta de noi.
Am fost întâmpinată primitor de către persoana care ar trebuii să-mi fie dirigintă.
Pare o fire calmă și punctuală. Nici în vârstă nu este. Are cel puțin peste 45 de ani .
Și aici are loc despărțirea dintre mine și Gabi:
-Îmi scri tu după ce terminați,eu dacă ies mai repede ca tine te aștept afară. Îmi spune acesta.