−Nu-l iubesc, îmi spun şi încerc să mă conving că aşa e, dar ştiam prea bine că adevărul era departe de această minciună. Îl iubeam în neştiinţă cu toată fiinţa mea. Iubeam fiecare părticică din întregul lui haos şi mă înecam în somn atunci când era plecat, departe, departe de tot. Mă durea când nu era şi nu auzeam de el, zile întregi, ba chiar săptămâni, dar mă durea şi mai tare când era aici şi totuşi nu era. Prezenţa lui, parcă într-un mod ciudat, era doar fictivă. Îl vedeam, simţeam şi totuşi părea parţial aici.
Nu-l judec şi nu-l învinovăţesc, dar mă judec şi mă învinovăţesc deoarece nici eu nu am dat tot ce e mai bun din mine ca să-i arăt că are pentru ce să rămână. Mă fofilam în spatele cuvintelor, mă îmbufnam fără rost, mă adăposteam în indiferenţă şi de fiecare dată când, totuşi, încerca să se apropie de mine îl respingeam de parcă era un oarecare nenorocit.
Aş putea chiar să mă urăsc pentru "asta", dar n-am să o fac, să fiu albastră dacă am să o fac!
CITEȘTI
Nu te iubesc
Short StoryO să epuizez fiecare cuvânt, fiecare dorinţă, fiecare incertitudine pe care o simt şi o resimt pentru tine. O să te sugrum în neştiinţă cu slove făurite în mintea mea şi poleite cu dragostea pe care nu ţi-am purtat-o niciodată. O să te ador în timp...
