Capitolul 39

                                    

                                          
Telefonul meu vibrează încontinuu de minute bune. Am hotărât să îl ignor şi să îl las pe cretinul sau cretina ce mă tot sună să insiste până când se plictiseşte, dar asta este deja aproximativ al optulea apel şi nu dă semne că s-ar opri prea curând din a mă stresa. 
                          
Atunci când văd că micuţul trup al fetei de lângă mine începe să se foiască, somnul probabil fiindu-i deranjat de sunetul oribil produs de mobilul ce îmi aparţine, mă întind, fără să îmi pot opri un oftat şi îi închid celui ce m-a tot apelat fără întrerupere.
                          
Mă uit la apelurile nepreluate, nouă la număr şi constat că toate sunt de la aceeaşi persoană. Exact aşa cum mă aşteptam. Caut în agendă numărul lui Robert, căci el este cel ce m-a sunat şi îi trimit un sms în care îi zic că dorm şi că nu am niciun chef de vorbit la telefon cu el, apoi un închei cu un „Du-te dracului!" din tot sufletul. 
                          
 Încă nu aşez telefonul pe noptieră pentru că, mai mult ca sigur, voi primii un răspuns. Intuiția nu mă înseală. În doar câtva secunde, telefonul vibrează din nou, de data aceasta mai scurt.
                          
„Turner, e urgent!" - mi-a scris, ca răspuns.
                          
 Îmi vine să trântesc mobilul de perete şi să înjur, dar nu o fac pentru că aş produce o groază de gălăgie şi nu vreau să o trezesc pe Abygail.
                          
Schimb profilul telefonului de pe „vibraţii" pe „mut" şi îl las aruncat printre aşternuturi. Mă întorc cu multă grijă pe partea stângă pentru a o privi pe frumoasa blondina de lângă mine.
                          
Părul îi este răvăşit pe perna moale, mânuţele mici îi sunt aşezate de o parte şi de alta a trupului şi picioarele îi sunt doar puţin acoperite de cearşaful cu care s-a acoperit complet, seara trecută. Tricoul meu, care sta al naibii de bine pe ea, s-a ridicat aproape complet, acoperindu-i doar sânii.
                          
Pot să îmi imaginez cât de ruşinată ar fi dacă ar şti cât de expusă este. Ador să îi văd obrajii roşind şi pe ea fâstâcindu-se, dar nu înţeleg de ce. Întotdeauna mi-a plăcut să am lângă mine, temporar ce-i drept, o fată sigură pe ea şi pe trupul ei, una care să ştie să îmi satisfacă poftele sexuale, fără reţineri. Cu ea este altfel. Nici nu vreau să îmi imaginez o altfel de Abygail. Îmi este dragă aşa cum este şi găsesc timiditatea ei ca fiind al naibii de excitantă. Sunt sigur că nu a întreţinut relaţii sexuale cu nimeni, cel mai probabil nici nu i-a trecut prin cap să facă asta şi lucrul acesta mă face să îmi imaginez câte lucruri aş putea-o învăţa, câte lucruri noi pentru ea aş pute-o face să simtă.
                          
Mă întind puţin deasupra ei şi trag de materialul subţire al tricoului acoperindu-i abdomenul gol. Îmi era puţin teamă că o voi trezi cu toate aceste mişcări pe care le fac, dar ea nici măcar nu pare să respire. Doarme neîntoarsa şi este incredibil de frumoasă, fără ca măcar să se chinuie, aşa cum fac altele.
                          
Sprijinindu-mă în cot, stau şi îi privesc chipul cald, încă puţin timp. Ştiu că i-aş putea deranja somnul, dar nu mă pot abţine. Ochii albaştri ce m-au fascinat încă din prima seară în care am văzut-o sunt acoperiţi de pleoapele-i subţiri, uşor vineţii, buzele ei roşiatice sunt uşor întredeschise, ispitindu-mă să le strivesc într-un sărut.
                          
 De ce nu e a mea? Sau, mai bine spus, de ce am fost un aşa mare dobitoc şi nu am fost în stare să o fac să rămână a mea? 
                          
Suntem atât de superficiali încât realizăm ce lucruri minunate ne-au fost oferite, abia după ce soarta le izgonește din viața noastră. Nu apreciem frumosul, decât după ce îl pierdem. Ajungem să prețuim amintirile pentru că ele sunt tot ceea ce ne-a mai rămas.
                          
Mă ridic, conştient că, dacă voi mai continua mult cu holbatul, o voi trezi pe ea, dar îmi voi face rău şi mie. Nici măcar nu ştiu ce dracu a fost în capul meu atunci când m-am gândit să organizez excursia asta. Eram atât de disperat să o am alături, să ştiu că nu este lângă alt băiat încât nici prin cap nu mi-a trecut ca această mică expediţie ar putea să îmi facă mai mult rău decât bine.