Trebuia să plece.
Dacă ar fi primit câte un bănuţ de câte ori a auzit această frază, ei bine, ar fi fost bogată dacă nu cel puţin miliardară. Şi cu toate acestea, îi era dat să audă aceaşi nenorocită de propoziţie care să o chinuiască, să o tortureze, să o distrugă psihic, fizic şi moral. Îi fura încrederea în el, îi fura visele, speranţele şi dorinţele pe care le nutrea şi o lăsa stearpă, rece, indiferentă. Nici lacrimile nu mai doreau să-i curgă din ochi şi nici inima nu mai dorea să tremure sub atingerea caldă a cuvintelor lui:
−Să ai grijă de tine!
O săruta pe frunte şi apoi pleca... O lăsa pradă singurătăţii, insecurităţii, şi neîncrederii care se hrănea cu fiecare părticică bună, drăgăstoasă şi fericită din ea, iar când se întorcea acasă erau din nou în faţa începutului, de parcă atunci s-ar fi cunoscut.
Relaţia lor, putea afirma, că era precum o cursă într-un carusel. Ştii? Urci într-unul din acele compartimente mici şi înguste care te poartă în sus şi în jos şi în jos şi sus, te ţine puţin cu capul în jos ca să te sperii şi să ţi se facă rău, apoi te ancorează la realitate. Toată afacerea asta durează puţin, vreo cinci sau zece minute? Ei bine, relaţia lor a durat mai puţin de trei secunde, dar mai mult decât un infinit.
Iar acea cursă, acel carusel a marcat destinul nimicului dintre cei doi care a durat trei secunde, o oră sau poate niciodată.
CITEȘTI
Nu te iubesc
Short StoryO să epuizez fiecare cuvânt, fiecare dorinţă, fiecare incertitudine pe care o simt şi o resimt pentru tine. O să te sugrum în neştiinţă cu slove făurite în mintea mea şi poleite cu dragostea pe care nu ţi-am purtat-o niciodată. O să te ador în timp...
