CAPITOLUL VI

                                    

                                          

*Carla pov*
-Carla o sa vina croitoreasa sa îți aducă rochile pentru mâine. Spune tata
Maine părinți mei organizează petrecerea de 15 ani de căsnicie, o petrecere la care trebuie sa părem familia perfecta.
Nu am de gând sa particip la aceasta petrecere.
-Nu vin. Spun eu rece și aspru
-Carla nu ai cum sa nu participi! Spune tata trântindusi palmele de masa
-Ia privește ma! Spun și ma ridic plecând spre scări.
Mereu am avut coperta ,,familiei perfecte,,
dar niciodată nu am fost.
****
-Carla vreau sa vorbim. Spune mama de pe partea cealaltă a uși.
-Intră!
Mama intră pe ușă și vede dezastrul din jurul meu.
Oglinzi sparte, haine rupte, bandaje pline de sânge de la cioburile care mi-au intrat în mână. 
Dezastrul din camera mea arata exact dezastrul din viata mea.
-Of domane Carla. 
Mama se așează lângă mine luându-ma în brațe.
-Mama îmi distrugeți viata! Spun eu obosita 
Nici nu mai am putere sa tip la ea sau sa ii spun ceva.
-Carla știi foarte bine ca dacă era după mine asta nu se întâmplă. Tatăl tău a luat decizia asta nu eu.
-Vorbește cu el convingel
-Nu pot iubito știi câtă putere are tatăl tău în fața mea, ti-ai făcut o cu mână ta.
-Faci mișto de mine? Spun și ma ridic fulger uitându-ma la mama
Pe lângă ca în clipa asta ambi îmi distrug viata, mai îmi spune și faptul ca mi-o merit.
-Iesi afara din camera mea acum!
-Te las sa te calmezi, sa vii jos când te cheamă Nala sa îți alegi rochia
-Iesi am spus!
Născându-ma într-o familia în care imaginea contează extrem de mult am învățat sa îmi port zâmbetul pe buze și dacă interiorul meu plânge urla și distruge.
Sa merg grațios pe tocuri și dacă picioarele mele mai au putin si cedează.
Sa vorbesc frumos cu Familia mea și dacă în suflet as vrea sa le spun tot ce ma deranjează la ei.
Sa fiu fica perfecta și dacă nu sunt nici pe departe ea.
Pe parcursul copilăriei mele mergeam la psiholog săptămânal, deoarece tata credea ca sunt afectata de faptul ca mama ma părăsit nici de cum ca el nu știe sa fie un ,,tata,,
Toate prostile pe care le-am făcut, au fost făcute pentru ai atrage atenția, dar el doar recurgea la pedepse nici de cum la a vorbi cu mine.
Tata nu a fost prezent decât la lectile mele de cât de mult sa urăști familia ,,BLACK,, a fost mereu ocupat pe răzbunarea asta stupida și a și uitat faptul ca este tata și soț.
Chiar trebuia sa am o sora mai mica dar tatăl meu era mult prea ocupat sa plănuiască o răzbunare inutilă și mama a pierdut sarcina deoarece el nu răspundea la telefon și ea căzuse pe scări.
O viata blestemata din care nu pot scăpa.
Tot ce am încercat sa fac ma adus într-o prăpastie din care nu mai am scăpare, o prăpastie pe care mi-a săpat o propria familie.
-Rochile! Urla Nala în ușa mea.
-Acum
Ma ridic din patul meu și pășesc ușor pana în baia mea, adică ce a mai rămas din ea.
Ma uit în oglinda crăpată în zeci de locuri și realizez ca inima mea e la fel ca oglinda asta.
Spartă și plină de urme de sânge uscat
Îmi aranjez parul și cobor fericita jos, după cum am spus știu sa aplic un zâmbet pe fațada vieții mele distruse.
-Buna scumpo. Spune croitoreasa intrând cu un stender cu zeci de rochii
-Buna ziua! Spun eu 
-Te las singura sa îți alegi o rochie merg sa vorbesc cu mama ta.
-Mulțumesc. Spun și îi arunc un zâmbet 
Sunt rochii de tot felul mai scurte, mai lungi, albe, negre, roși, cu paiete, fără paiete.
Apuc o rochie neagră lunga crăpată de la coapsa în jos cu umeri goi și un decolteu drept.
E perfecta!