"Chiar și cele mai frumoase povesti de dragoste au un sfârșit..."
Reyna Shelton nu duce tocmai un trai bun la vechiul liceu, iar părinții săi dornici să o vadă fericită o înscriu la un liceu de primă clasă. Acolo viața i se schimbă radical odată cu...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Ești mahmură, Jennifer!
- Mă doare capul îngrozitor, Reyna, își freacă tâmplele cu două degete. Nu mă face să regret că vorbesc cu tine în acest moment.
Seara trecută a fost minunată. Dacă nu băgăm în seamă faptul că Jenni a vărsat pe rochia mea, chiar a fost una minunată.
- Eu ar trebui să-ți sar în cap după ce ai vărsat pe rochia mea! ridic tonul la ea.
- Nu-ți topi energia pentru mine, mă bate pe umăr în timp ce își fixează privirea spre un loc al liceului.
Văzând-o atât de concentrată fac și eu același lucru, dar imediat ce văd cine se îndrepta spre noi încep să regret.
Îmi întorc repede înapoi capul spre încăperea dulapului meu. Nu aveam starea necesară să-l văd aici.
- Ce face blonda mea preferată? mă întreabă și se poziționează cu umărul lipit de dulapul din stânga mea.
- E ceva ce eu nu am aflat? întreabă Jennifer încruntându-se spre Dalton.
- Îți explicăm când mai crești, o bate brunetul ușor pe umăr râzând.
Iubesc tachinările dintre ei. Jennifer este mai mică decât Dalton, dar tot ea este mai grijulie. Mi se pare și normal. Dacă lui Dalton i s-ar spune sa se arunce într-o prăpastie ar face asta fără să se gândească la consecințe.
- Nu știu care pe care crește în momentul ăsta, se revoltă Jennifer dându-i mâna de pe umărul său.
Se uită unul la altul de parcă ar vrea să se omoare din priviri. Sincer, în momentul de față, mă simt a treia roată la căruță.
- Daca mai dramatizezi mult s-ar putea să-mi înfig ghiarele mele de "tigroaică" în fundul tău, gesticulează aceasta.
Ne aruncă o ultimă privire și pleacă. Faptul că m-a lăsat singură cu el, știind foarte bine care este situația între noi doi, mă face să-i bag un băț în fund. Poate așa i-ar fi mult mai ușor să nu mai plece în momentele de genul.
- E bine oare? îl întreb trântind ușa de metal încercând să o încui.
- Cred că e pe stop, îmi șoptește pentru a auzi doar eu și se apropie încet de mine. De fapt, nu, n-ai văzut-o în cele mai groaznice momente.
Zâmbesc la afirmația lui. Îmi întorc capul spre brunet, neștiind că-l voi găsi chiar atât de aproape de mine. Între nasurile noastre mai sunt doar câțiva centimetri până să se atingă, făcând ca buzele lui și ale mele să fie foarte apropiate.
- De ce ești așa de frumoasă, blondo? întreabă, lipindu-mă încet (dar aspru) de ușa din metal al dulapului.
-Mă încântă să aud asta, îi vorbesc seducător încercând să-l ațâț și să-i intru în joc.
Mâinile lui se află acum pe șoldurile mele, mișcându-le încet. Pot simți cum inima îmi bate mult mai repede în piept, de parcă ar vrea să iasă în orice secundă iar atingerea mâini sale pe pielea mea îmi crează niște furnicături puternice în acea zonă.
- Am prins aripi, mustăcește un zâmbet.
Își apropie buzele de ale mele vrând să le devoreze în secunda următoarea. Nu voiam ca toți elevii să ne vadă și să stârnească alte bârfe prin liceu, așa că am fost mai rapidă decât el și am încercat să-i desprind mâna dreaptă de pe șoldul meu.
- Ce faci, Reyna? strâmbă din buze. Nu vrei ca toate fetele să mă știe ca fiind al tău?
Mă prinde de mână și mă trage din nou în strânsoarea lui.
Dacă nu ar fi mâinile lui să mă țină pe picioare aș fi pupat de mult podeaua. E un efect nou pentru mine, pe care îl simt doar în preajma lui. Ciudat!
Nu este el băiatul potrivit pentru tine, toanto. Bagă la cap!
Oricât de mult mi-aș dori să-mi ascult conștiința, deja am picat, fără voia mea, bineînțeles, în păcat.
- Ne vede lumea, Dalton!
- Dă-i dracului! Mă doare unde nu bate soarele de ei! Sărută-mă și taci!
Iar în următoarea secundă îi simt buzele apăsate de ale mele. Mă domină doar prin mișcările pe care le face, de parcă el ar fi singurul care trebuie sa conducă în acest joc.
Limba lui intră în contact cu a mea, împreunându-se perfect, de parcă ar fi făcute una pentru cealaltă. Îmi sărută, linge și mușcă buza de jos. Mai multe icnete îmi iasă printre buze fără ca măcar să-mi dau seama, dar sunt înghițite imediat de el. Pot simți cum un mic zâmbet înflorește pe buzele lui, fiind mulțumit de zgomotele pe care le scoteam.
Încercam sa mă abțin. Chiar încercam. Suntem totuși într-o incintă școlară.
Nici nu vreau să le văd fața elevelor care mă priveau cu atâta ură și invidie. După ce termină de vizionat spectacolul ăsta sunt sigură că o să mă aștepte după școală.
Ne despărțim din sărut acesta încă rămânând cu ochii închiși. Își lipește blând fruntea de a mea iar mâinile lui îmi părăsesc șoldurile doar pentru a se așeza pe obraji mei fierbinți. Nici nu vreau să știu cât de roșie sunt acum.
- Clar mă înnebunești, blondo!
Îmi șoptește cu ochi încă închiși. Oficial picioarele mele pot spune că nu sunt acolo pentru mine. Probabil dacă nu ar fi mâinile lui care sa mă țină pe picioare aș fi fost căzută de mult.
-Mai scăpat de niște fane în plus, șoptește în timp ce rânjește.
Din nou, tipic Dalton.
- Dalton! strigă cineva spre noi.
Din instinct ne întoarcem amândoi privirile, iar la câteva calorifere depărtare se afla Allan. Avea mâinile la piept, făcându-mă oarecum sa mă înroșesc din pricina că el ne-a văzut în această ipostază.
- Du-te dracu'! zbiară și Dalton la rândul lui. Dacă nu fugi în secunda următoare, atunci când voi ajunge la tine s-ar putea să-ți îndrept mecla!
Își întoarce din nou capul spre mine, același lucru făcându-l și eu.
- Îmi pare rău, suflețel, se scuză acesta uitându-se fix în ochi mei. Allan, de câteva zile încoace, n-are altceva de făcut decât să mă strige pe mine. Are nevoie de bonă.
- Să fii blând cu el, îndrug.
- Eu nu sunt blând niciodată, blondino, îmi face cu ochiul înainte să dispară.
