Capitolul 22: Putina incredere!

                                    

                                          
- Ei? A zis acelasi tip misterios din fata mea, iar dupa aceasta replica pot spune ca intreaga situatie parca a innebunit, sau cel putin, asa a parut. Adica serios acum, totul s-a desfasurat mult prea repede incat pentru cateva clipe, uitasem complet de mine. 
                          
L-am privit mai departe, stapanindu-mi emotiile si incercand sa nu par prea speriata, insa eram mai mult decat sigura ca asta nu era posibil in clipa de fata. Nu intelegeam aproape nimic din ce se intampla mai exact, desi incercam sa par stapana pe mine, chiar daca adevarul este ca mi-as fii dorit sa nu ma aflu deloc in situatia asta.
                          
Desi simt ca ar fi trebuit sa spun ceva, tot ceea ce am fost in stare sa fac a fost sa-mi ridic privirea ravasita, sa-l privesc atent, apoi sa deschid gura si sa raman tacuta in toata gloria mea. Voiam sa zic ceva insa nu stiam exact ce. Inca nu eram constienta daca in fata mea se afla un om sau orice alta fiinta magica blestemata de care ar fi trebuit sa-mi fie frica. Oh da, si pot spune ca sentimentul asta era deja foarte comun pentru mine si se amplifica tot mai mult.
                          
- Chiar nu vei spune nimic? A mai intrebat o data cu o voce total superioara. A asteptat in tacere privindu-ma atent, parca fiind captivat de fiecare secunda.
                          
- Cine esti? Am rostit intr-un bun final, vocea mea fiind tremuranda. Nu ar fi stricat putina incredere de sine insa din nefericire, nu-mi puteam venii in fire. Am obserat cum imediat mutra acestuia se schimba, devenind brusc amuzat de situatie. A inceput sa rada zgomotos, rasul sau fiind unul batjocoritor ce-ti trimitea fiori pe intreaga sina a spinarii. Am inghitit in sec intr-un mod foarte subtil apoi l-am observat cum se opreste din rasul sau copios pentru cateva secunde.
                          
- Vesnica intrebare patetica, zise ranjind. Dar daca tot esti curioasa, continua dupa o lunga pauza, sa zicem ca sunt cineva cunoscut. Spuse batjocoritor apoi facu un pas in fata. Cineva pe care sigur ai mai intalnit in fantastica ta viata. Pret de cateva secunde am cazut pe ganduri, uitand cu totul de mine insa mai apoi, parca lumina mintii se aprinsese facandu-ma sa maresc ochii. Stai, cred ca incepi sa te prinzi. zise fiind captivat de discutie, ranjind continuu. Gandeste-te, draguta. Cine sunt? ma intreba mai apoi ne mai asteptand sa zic nimic. Vazand ca raspunsul meu stralucit intarzie sa apara, ofta brusc plictisit, dandu-si ochii peste cap. Oh haide! Parca nu ar fi evident. Ai stricat un joc de a ghicitoarea numai bun. zise strambandu-se afectat. Bine, deci, te dai batuta? ma intreba , insa bineinteles, am refuzat sa deschid gura. Ok atunci. se oprii brusc, inspira adanc apoi din senin un zambet apasator ii invada fata. Am inghitit in sec, astepand in tacere sa-si termine fraza, abtinandu-ma din tremurat. Sa zicem ca sunt cosmarul tau. Zice incepand sa vorbeasca. Dar imi mai poti spune si Blaise. Desi ambele prenume sunt acceptate. 
                          
M-am dat rasufland speriata un pas inapoi si pot spune ca a fost o greseala. Din nefericire, in momentul in care am pus piciorul pe asfaltul din spate, m-am impiedicat pierzandu-mi echilibrul si cazand in fund. Nu-mi rupsesem nimic si nici nu aratam semne de vreo lovitura prea banal de importanta insa din cate se pare, nu aveam tupeul sa ma ridic si sa plec. Cat de cliseic e asta? m-am intrebat observand situatia. 
                          
- Oh haide, nu dramatiza! Ridica-te odata! zise parca plictisit incepand sa-si schimbe greutatea de pe un picior pe celalalt. Ma atintea cu privirea intr-un mod destul de dubios , iar eu pot doar sa-mi dau seama ca ma fac de ras in fata acestui... el.
                          
- Blaise... am indrugat eu intr-un bun final frecandu-ma de asfalt pentru a ma da inapoi cat puteam de mult. Esti Blaise. Tu esti el! strig oarecum speriata insa adevaratul sentiment care-l experimentam acum era adrenalina. Prost moment mi-am ales sa fac o demonstratie de tactica ca asta. Acesta ranjii superior privindu-ma apoi fara niciun fel de problema, isi dadu ochii peste cap aplecandu-se spre mine.
                          
- Ah bun. Facem progrese. Iti par cunoscut? Zise ironic , ochii sai de gheata taindu-mi respiratia. Am incercat sa murmur ceva insa tot ceea ce am reusit sa fac a fost sa dau negativ din cap asemenea unui robot fara scrule. Nici nu m-as fi asteptat sa-ti amintesti. Acesta ofta brusc nervos privindu-ma atent.