Capitolul 49

2.3K 92 3
                                    

Emma pov:

Masina rulează pe autostrada. Alex conduce, iar eu stau în dreapta lui. Mi-a zis ca vrea sa ma ducă intr-un loc care o sa ma facă fericita. Rămânem intr-o tăcere confortabila, iar eu îmi las capul pe spate, trecând în revista toate evenimentele care s-au întâmplat în ultima perioada. Oftez, gandindu-ma la Aris și la Mia. Mi-e atat de dor de ei, încât fiecare amintire cu ei doare. Alex se întinde și ma strânge de mana.

- Am ajuns.

Deschid ochii, iar ce vad în fata mea, ma face sa raman fără suflare: o plaja care mi se pare nesfârșită, în mijlocul cărei tronează o vila imensa și impunătoare.

- Vii? Ma întreabă el calm dar ii citesc neliniștea de pe chip.

- Alex, ce e....?

- Știu ca încă nu te simți bine, dar am vrut sa îți arat ceva.

- Da, sigur, imediat.

Coboară, după care înconjoară masina, ajungând la portiera mea, pe care o deschide.

- Ușurel, spune ii timp ce ma dau jos.

- Sunt bine.

Ma ia de mana și pornim pe aleile îngrijite care duc spre casă si plajă.

- Coboram mai intai pe plaja. Vrei? Ma intreaba, zambind stânjenit.

Dau din cap ca da, muscandu-ma de buza ca să nu izbucnesc în plâns.  Totul e atat de frumos, încât ma simt incapabila sa deschid gura.

Afara sunt treizeci de grade , iar eu sunt îmbrăcată intr-o rochie alba, de mătase, cu spatele gol, iar pe cap am o pălărie ca să acopăr cicatricea încă vizibila. Ajungem în dreptul unui mic port în care sunt ancorate câteva bărci și doua jetski-uri.

Îmi face semn spre ponton și îmi spune:

- Dacă dorești, diseară putem lua cina acolo.

Se așează în spatele meu și ma trage spre el. Ii simt respirația calda pe pielea de pe gât.

- Da, ii spun în șoaptă, simțind cum lacrimi vor sa își facă apariția.

- Și putem face și o plimbare cu barca, mai tarziu.

Îmi șterg repede lacrimile. Sunt cu emoțiile la pământ.

- E foarte frumos aici. Scuza-ma, ii spun, făcând referire la lacrimi. Probabil de la hormoni. Totul este al tău?

Ma saruta pe obraz și continua.

- Da. Hai sa-ti mai arat ceva.

Ma ia din nou de mana și ma conduce pe o alee care duce in spatele reședinței. Priveliștea din fata ma ia pe nepregătite: o gradina imensa, cu tot soiul de flori, înconjoară cu foișor care seamănă izbitor cu cel de la cabana părinților sai. Il privesc în ochi și inima mi se umple de fericire. Ma întind și îl sărut pe buze.

Inainte sa mai pot spune ceva, mâinile lui ma trag mai aproape și ma cuprind, iar buzele lui le acoperă pe ale mele, vorbind în locul nostru. Inimile unindu-se si iubind mai mult decât am crezut vreodată posibil.

- Emma..murmura atat de aproape de buzele mele.

Ii pun mana pe obraz și ii zambesc blând.

- Iti mulțumesc, este tot ce pot sa ii mai spun.

Nici nu mai are rost sa îmi explice. Îl înțeleg perfect. Și eu la rândul meu, am în curte ceva asemănător, dar ce am găsit aici, depășește cu mult orice așteptare. Ne fixam din priviri, vorbindu-ne fără sa ne spunem nici un cuvânt. Rămânem asa o perioada după care Alex rupe tăcerea.

- Haide inauntru.

Intram si fără nici un fel de avertisment, ma aplec asupra lui și il sărut. Imi scot pălăria.

- Gata cu vorba, iubitule, îi spun privindu-l dragastos.

Corpul meu este disperat după atingerea sa, dar el sta neclintit și ma privește intens.

- Emma, spune în stilul sau arogant, care m-a cucerit mereu.

Îi cuprind fața în maini.

- Sunt bine, Alex, aproape il implor. Doctorul ne-a dat voie.

- Îmi este frica sa nu îți fac rău...

- Nu iubitule, iti primit ca nu-mi vei face rău.

Grija pe care mi-o poarta ma face sa simt un val copleșitor de iubire.

- Am nevoie de asta. Am nevoie de tine, atat fizic cât și psihic. Vreau din nou conexiunea aceea dintre noi.

Sta și se uita la mine indecis. Vad cum ochii încep sa i se dilate și cum ultimul gram de rezistenta s-a pierdut.

Își trece ușor buzele peste ale mele în timp ce mâinile își fac drum pe spatele meu gol pana ajung la gat, unde trage de șnurul rochiei. Aceasta cade jos, dezgolindu-mi sanii goi.

Ii simt buzele după ureche și gem dornica, facandu-l sa ma vrea mai mult. Urca pana la sanii deja încărcați de dorința și ii mângâie.

- Nu cred ca ma mai pot controla, îmi spune sacadat.

- Nici nu îmi doresc asta. Vreau sa te simt.

Și astfel ne prăbușim pe canapeaua care se regăsește în living. Îl împing și ma asez în poala lui. Îl mușc ușor de buza și îl simt cutremurandu-se. Ii deschei camasa  și îmi trec unghiile peste umerii lui. Il sărut pe gât în timp ce mâinile mele cauta disperate deschizătoarea pantalonilor. Îl deschei iar el își trage pantalonii și boxerii jos. Ii apuc erecția tare ca piatra si i-o dezmierd cu mana.

- Dumnezeule, Emma!

Ma joc cu degetele, mangaind ușor, cuprinzandu-i testiculele, apoi strangadu-i penisul cu putere.

Îmi acoperă gura cu a sa, după care se îndreaptă asupra sfarcurilor mele inflamate, sugand și mușcând ușor cu dinții.

- Alex, gem simțind cum dorința creste.

Imi mângâie clitorisul după care îmi da chiloții intr-o parte si se adâncește în mine. Singurul sunet pe care îl aud, este bubuitul inimilor noastre care au luat-o razna. Ne mișcăm în același timp, in sus și  in jos, iar senzațiile pe care le simt sunt copleșitoare. Ma saruta senzual pe gat si simt cum sfarcurile ma dor de la plăcerea care creste. Picioarele încep sa îmi tremure, iar eu ma pierd. Mișc din solduri, în timp ce corpul îmi este detonat de milioane de senzații de placere. Ultimul sunet pe care îl mai aud, înainte sa uit complet de mine, este geamatul lui satisfăcut.

Înca resimt ultimele valuri de placere, când Alex îmi cuprinde fața și se uita direct în ochii mei....cu o intensitate pe care nu am mai vazut-o pana acum. Îl vad cum înghite în sec, după care inchide ochii.

Ma ridica și ma așează lângă el. Iși trage pantalonii, iar mie îmi da camasa lui. O pun pe mine, dar nu scot nici un cuvânt.

- Ziua aceea a fost îngrozitoare...a fost ceva ce nu mi se va șterge niciodată din minte, continua el.

Expira indelung, tremurat, apoi deschide ochii și ma privește atat de sincer,  încât nu-mi pot lua ochii de la el.

- M-ai speriat rău de tot. Uneori, încă ma gândesc la ce s-ar fi putut întâmpla. Eu....nu știu dacă....nu sunt sigur ca poți înțelege.

Îmi mângâie obrajii, după care ma saruta pe vârful nasului.

- Stand acolo, în nenorocita aia de sala de așteptare, așteptând sa iti revii....cumva...mi-am dat seama ce însemni tu pentru mine. Am înțeles...ca nu voi putea trai niciodată fără tine.

Deschid gura sa zic ceva, dar nu iese nici un cuvânt.

- Nu am planificat momentul asta și nici nu e deloc romantic...

Vorbește cu atâta tandrețe, dar totodată atat de intens încât îmi da fiori pe piele.

- Emma, vrei sa fi soția mea? Pentru totdeauna? Vrei sa îți petreci viata alături de mine? Și sa o încheiem împreună?

Vocea lui este un amestec de nerăbdare și emoție.

Nu pot articula nici un cuvânt. Îmi șterge o lacrima pe care nici nu am simtit-o ca mi-a căzut pe obraz. Ma apropii de el și îl sărut apăsat pe gura, sperand sa înțeleagă ca oricum mereu am fost doar a lui.

Ma desprind de el și ii vad privirea rugătoare.

- Spune ceva, te rog!

- Doamne, da, Alex, da! Vreau sa ma căsătoresc cu tine.

Ofteaza ușurat și îmi ia mana intr-a lui. Scoate din buzunarul pantalonilor o cutiuță, care atunci când se deschide, scoate la iveala un inel cu un diamant mare pătrat. Mi-l fixează pe degetul inelar, după care ma trage din nou în poala lui și ma saruta apăsat.

- Doamne, cât te iubesc, spune incet iar eu îl cuprind tare în brate.

- Și eu te iubesc, ii răspund în timp ce alte lacrimi îmi umplu ochii.


ABOUT USUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum