Capitolul 35

                                    

                                          

- Mi-a fost atât de dor de tine...îmi șoptește încă ținandu-ma la pieptul lui. 
Nu înțeleg ce se întâmplă în mintea mea, dar în suflet știu sigur. Încă îl mai iubesc cu toată fiinta mea. Si mie mi-a fost atât de dor de el...dar nu ii spun nimic. În schimb...Singurul lucru pe care îl am acum în minte este el deasupra mea, la mine în pat. Ce naiba o fi în neregula cu mine? În loc sa fiu nervoasă pe el și sa îl urăsc, eu ma gândesc la sex . Cu siguranță hormonii sunt de vina. Si mai mult ca sigur sunt roșie ca racul la fața. 
Cu greu ma desprind de el și ma retrag în coltul meu de canapea. Dacă mai stau lipita de el, nu gândesc rațional. 
- Alex, nici nu stiu ce sa spun....imi dreg glasul și incerc sa schimb subiectul. Am trăit atâția ani cu ideea ca m-ai înșelat, încât acum când îți ascult versiunea nici măcar nu pot sa te cred. Imi dau seama ca nu te cunoaștem deloc. Habar nu aveam ca luai droguri sau cine știe ce mai făceai tu pe acolo.
"Se uita prea insistent la mine...oare o fi atât de evident la ce ma gândeam?"
- Nu eram vreun dependent sau ceva, dar la petreceri mai consumam uneori. După ce am plecat la universitate, am renunțat complet la ele. Nici dacă as fi vrut, nu puteam sa iau. Era prea strict totul acolo. Iar acum...poate stii și tu cum e viata de sportiv, doar sa fiu nebun sau inconștient ca să fac asa ceva. 
"Pfiu! Din fericire nu a făcut nici o remarca la adresa obrajilor mei pe care încă ii simt în flacari."
- Nici nu mai contează, continui eu prefacandu-ma indiferenta. Nu ai de ce sa îmi dai explicații. A trecut atata timp...timp in care s-au făcut prea multe greșeli....Am inima prea rănită ca să te las din nou sa intri în viata mea. Știu cum începe povestea asta și cum se va termina. Nu mai vreau, sunt mult prea rănită.
- Măcar lasa-ma în preajma ta. As vrea sa te pot suna din când în când..sau sa ma lași sa îți scriu...sa știu ca exiști undeva acolo. Am ajuns la concluzia ca dragostea mea pentru tine va exista pentru totdeauna, pentru ca am încercat în mii de feluri sa te scot din minte și din inima. Ai fost doar tu și din nou tu. Nu o sa te mint...am fost cu multe femei de atunci și cu toate am încercat sa te uit pe tine, dar îmi față îmi apăreai doar tu. As fi ipocrit sa îți cer sa fim din nou împreună ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Știu....avem vieți diferite. Și tu ti-ai refăcut viata, ai copii. Nu am pretenția sa am o relație cu tine sau sa iau locul tatălui copiilor tai. Vreau doar sa nu dispari din nou. 
„Nu vrea sa ia locul tatălui copiilor mei. Cat de ironic... daca ai stii tu"...îmi înlătur repede gandurile și ma ridic de pe canapea. Discuția asta trebuie sa se oprească aici. 
- Hai mai bine sa ne odihnim, mâine ne așteaptă o zi plina. N-ai idee ce ti-ai dorit când ai acceptat un tur al orașului cu cei doi poznași, spun eu zambind, gandindu-ma la iubiții mei. 
- Abia aștept! Imi întoarce zâmbetul și se ridica lasandu-ma pe mine sa trec prima. 
Ajungând in fata camerei mele îl întreb politicos:
- Nu dorești sa dormi in camera de oaspeti? Aris e destul de agitat în somn. 
- Nu, nu....e foarte bine în camera lui. Sa știi ca sunt doi răsfățați, amândoi au niște paturi uriașe. 
- Mie îmi spui de răsfăț? Știu și eu, mereu spun ca o las mai moale, dar niciodată nu se întâmplă asta. 
- Sunt norocoși sa te aibă. Sunt sigur ca ești o mama minunata. 
Și spunand asta, ma prinde de mana și ma învârte spre el. 
„O, nu din nou!"
O mana mi-o duce pe pieptul sau iar cu cealaltă ma cuprinde de spate și ma apropie de el. Ii simt inima cum bate tare. Dupa care zâmbește. Iar pentru mine zâmbetul lui are un efect devastator. Cum poate un simplu zâmbet, după atâția ani sa ma topească pur și simplu? Sa îmi doresc sa îl strang în brate, sa ii spun toate secretele care ne despart și sa fac dragoste cu el pana uitam de toate lucrurile care ne-au ranit în toți acești ani?