Capitolul 32

                                    

                                          
După două ore petrecute în parc, ne luam La revedere de la Alex, nu înainte de a-i da adresa casei noastre. Aris e în culmea fericirii. 
- Abia aștept ziua de mâine...îmi spune el în timp ce îl bag în pat.
- Somn ușor, dragul meu! Îl sărut pe creștet și ies din camera.
Mya doarme cu Laura bineînțeles, dar Aris a vrut sa doarma singur laudandu-se ca e băiat mare..
Ma bag și eu un pat și mintea îmi este învăluită de gânduri. Mereu m-am temut de ziua în care îl voi reîntâlni. Speram sa nu vina vreodată, dar uite ca a s-a întâmplat și ca din nou mi-a dat lumea peste cap. Îmi promit ca de data asta nu îl voi  lăsa să ma calce în picioare, sunt prea puternica acum pentru a-mi mai face rău. Ceea ce ma îngrijorează cu adevărat sunt sentimentele mele pentru el. Azi m-am convins ca nu s-au schimbat. Încă tresar când ma privește, încă simt fluturi în stomac când ma atinge și încă îl vad ca pe cel mai frumos bărbat din Univers. Adorm facandu-mi sute de planuri pentru a supraviețui cu bine zilei de mâine. 
A doua zi ma trezesc la ora 7 și ma îmbrac cu un treining de casa mov. Este luna aprilie, dar dimineata  încă nu e atat de cald precum mi-as dori, asa ca îmi bag picioarele in niște papuci de casa căldurosi. 
Cobor la bucătărie și îmi fac un ceai. În jumătate de ora trebuie sa îl trezesc pe Aris, Alex va veni după el la ora opt. Ma asez pe un scaun de la bucătărie și prin minte îmi trec momentele din parc. Copiii mei erau fericiti în preajma lui. Chiar și Mya care e atat de timida s-a acomodat repede cu prezenta lui. Ma scoate din visare telefonul care ma anunta ca am un mesaj.
 „Bună dimineața! Sper ca nu te-am trezit. Trimite-mi te rog locația. Nu cunosc orașul și nu vreau sa ma rătăcesc.” 
Aseară am fost forțată sa ii las numărul de telefon în cazul în care nu avea sa se descurce sa ajungă la noi. Ii trimit locația și ma anunta ca ajunge în douăzeci de minute. 
Il trezesc pe Aris iar el se ridica numaidecât din pat când aude ca Alex va ajunge atat de repede. Cobor din  nou la bucătărie și pregătesc micul dejun. Cereale cu lapte pentru Aris și omleta pentru Alex. Aris deja s-a așezat la masa când madame Eleonore il conduce pe Alex în bucătărie. 
- Bună dimineața voinicului! Îl saluta pe Aris și ii zburleste parul când se apropie de el. Pregătit pentru o zi plina? Îl întreabă voios. 
- Neața Alex! Da, clar. 
Ochii ii strălucesc intens și ii simt nerăbdarea din voce.
-  Încă mi se pare ca visez...tu în bucătăria casei mele..mami, nu-i asa ca e minunat? 
-  Este, da. Bună Alex! Ai luat micul dejun? 
-  Ăăă, nu.
- Atunci ia loc, ti-am pregătit omleta. Sper ca îți place. 
- Mami face cea mai buna mancare din lume, sa știi!
- Mda, știu....spune el în timp ce se așează la masa. 
Eu ma întorc cu spatele și îmi fac de lucru cu niște portocale. Nu vreau sa asist la discuția asta. 
- De unde știi? Intreaba Aris confuz.
-  Eu și mama ta ne cunoaștem de mulți ani. 
- Pe bune? Mami, nu mi-ai spus niciodată ca îl cunoști pe idolul meu, ma mustra el în timp ce eu pun un pahar cu suc de portocale în fata lui Alex. 
- Dragule, nu am mai păstrat legătura cu Alex și nu ma gândeam ca ne vom mai întâlni vreodată.
Nu mai spune nici unul nimic și mănâncă liniștiți. Îl atenționez pe Alex sa vina direct acasă după antrenament și dacă se întâmplă ceva, sa ma sune numaidecât.
După ce pleacă, intru în gradina.
Vremea s-a îmbunătățit și pentru ca a ieșit soarele, temperatura pare mai mare decat e în mod normal. Imi fac de lucru printre rândurile de flori. Ele mi-au alinat sufletul și mi-au vindecat rănile în toți anii care au trecut. După ce am cumpărat casa, am încercat sa reproduc gradina de la lac si am construit chiar și un foișor. Acest colt al casei mele, este parte din sufletul meu ranit, aici am plâns zile și nopți la rand și tot aici m-am ambiționat ca voi depasi toate obstacolele pe care viata mi le-a pus în cale. 
- Mami! o aud pe Mya ca ma striga. Vin și eu imediat sa te ajut. 
Întorc capul spre ea și ii fac cu mana. Laura o trage în casa spunadu-i ca trebuie sa manance mai întâi. Mya mi-a moștenit pasiunea pentru flori. Ea muncește cot la cot cu mine când avem treaba și nu de puține ori am surprins-o ca își duce păpușile acolo și se joaca printre rândurile de flori. 
Câteva ore mai târziu, Aris și Alex se întorc acasa și ne găsesc pe toate trei în gradina.
- Myyya! striga Aris. As fi vrut sa vezi ce fata au făcut colegii mei și antrenorul când au văzut cu cine am venit. A fost cel mai tare antrenament din viata mea. 
-  N-a fost mare lucru, răspunde Alex și își pune mâinile pe umerii lui. Ești un băiat talentat sa știi... vei ajunge un mare sportiv. 
-  Auzi mami, Alex a spus același lucru ca și antrenorul meu acum câteva zile. 
-  Mulțumim Alex, pentru ca ti-ai rupt din timpul tău ca să îl petreci cu noi, spun în timp ce îmi scot mănușile de grădinărit. Înseamnă mult pentru Aris. 
- Placerea e de partea mea. Nici nu as fi vrut sa fac altceva.
Copiii nu înțeleg prea mult la ce se refera , dar eu înțeleg perfect. Se uita prin gradina și privește confuz imaginea din fata lui. 
-  Asta nu e gradina...
-  Ba da, este! Dau din cap dar nu îl las sa termine propoziția.
Trec pe lângă el și le spun ca masa va fi gata în treizeci de minute, după care o iau și pe Laura cu mine. În timp ce gatesc, nu pot sa nu trag cu ochiul în gradina. 
Alex sta întins pe iarba iar ambii copii sunt peste el și îl bombardează cu pupici pe obraji. El ii ia prin surprindere ridicandu-se și urcandu-i pe umerii lui. Incepe apoi sa alerge cu ei prin toată gradina. Copiii rad și tipa extaziați și nici unul nu se desprinde de el . 
Îmi impreunez bratele la piept și privesc pierdută imaginile din fata mea. 
-  Nu îl plac deloc pe bărbatul asta, dar copiii tai au nevoie de el. Nu i-am văzut niciodată atat de fericiți, o aud pe Laura ca spune din spatele meu. 
Întorc capul și o privesc cu tristețe după care oftez.
-  Nu stiu ce sa fac! Spun sincer. M-a luat pe nepregătite apariția lui. Stiam ca la un moment dat va veni, dar nu m-am gândit ca va fi acum. 
- Doar nu le lua asta, îmi răspunde ea și face semn spre gradina. Lasa-i sa fie fericiți! 
Închid ochii și încerc sa las toată fricile sa plece. Frica pentru ce  simt eu și frica pentru ca ei sa nu sufere. Dacă va întra în viata lor , o va face pentru totdeauna. Nu voi permite sa fie trecător. Alex  va afla adevărul, dar numai după ce ma voi asigura ca merita sa îl afle. Iar eu, sper doar sa nu îmi las inima sa moara din nou. A fost greu de supraviețuit fără el și mai greu a fost faptul ca din cauza lui m-am pierdut pe mine. Mi-am pierdut încrederea în  mine și în ceilalți și a fost imposibil de a ma îndrăgosti sau de a iubi din nou.