22

                                    

                                          
  —Pe bune acum, de ce ai trimis-o de aici. Întreb eu supărat pe mama.
  —Nu poți fi împreună cu ea. Spune mama serioasă.
  —Poftim?! Întreb eu deja nervos.
  —Știu că eu te-am încurajat dar voi doi nu veți putea fi fericiți. Spune mama.
  —De unde le scoți? Spun eu.
  —Știu că nu o să mă asculți și că vei continua să fii împreună cu ea, însă ascultă-mă, nu-l lăsa pe tatăl tău să o vadă! Spune aceasta iar atunci pe ușă intră îngerul.
                             ***
   Gătesc micul dejun până simt două mâini încolăcite în jurul taliei mele.
  —Neața! Îi spun eu brunetei care refuză să îmi dea drumul.
  —Mă gândeam...începe ea.
  —Aoleu. Glumesc eu.
  —Ce ar fi să mergem și să îi cunoști și tu pe părinții mei? Întreabă ea și îmi dă drumul.
  —Nu ziceai că sunt morți? Întreb eu ușor confuz.
  —Ba da, dar vreau să le cunoști pe persoanele care au avut grijă de mine și de Ally când eram în orfelinat, mai mult, i-aș putea suna și ne-am putea pregăti pentru sesiune acolo, domnul Smith este profesor universitar, și putem să venim cu mașina oricând să o vedem pe mama ta. Spune ea zâmbind.
  —Dacă ei sunt de acord eu nu am nicio problemă cu asta. Spun și o sărut scurt pe buze.
  —Super! Strigă ea și mă îmbrățișează.
  Râdem amândoi apoi o văd că iar se mai gândește la ceva.
  —Ce mai e de data asta? Întreb eu zâmbind.
  —Hai în pat să îți arăt ceva. Spune ea și mă prinde de mână și mă trage după ea.
                            ***
    Urc și ultimele bagaje în portbagaj, femeile astea și-au luat o mulțime de lucruri. Urc la volan și o sărut pe bruneta care stă pe scaunul de lângă.
  —Hai mai repede porumbeilor, mă simt exact ca acel copil enervant de pe bancheta din spate, dacă știți ce spun.
   Râdem toți trei apoi pornim la drum.
   După câteva ore am ajuns în fața unei case destul de frumoasă.
   I-au bagajele și mă îndrept cu fetele spre ușă. Înainte de a ajunge suntem întâmpinați de un domn slab și înalt cu părul cărunt. Le îmbrățișează pe fete apoi dă mâna cu mine.
  —Eu sunt Mitch. Spune el zâmbind.
  —Eu sunt Noah, îmi pare bine! Spun și îi întorc zâmbetul.
  —Să te ajut cu bagajele! Spune și vrea să ia unul însă îl opresc.
  —E Ok, mă descurc. Îi spun eu.
  —Bine, haideți după mine. Spune și intră în casă iar noi după el.
  —Emily! Au ajuns! Strigă acesta iar după văd o femeie scundă și cu părul cărunt că se întreaptă spre noi.
  —Fetele mele! Spune aceasta și le ia în brațe.
  —Doamnă Smith, el e Noah! Spune Angel și arată spre mine.
  —Vai ce bine îmi pare să te cunosc! Spune aceasta și mă ia în brațe apoi se uită la Ally și 
spune—Bună alegere! Apoi se îndreaptă spre mine.
  —Ă, de fapt..mă apuc eu să spun însă sunt întrerupt de Angel.
  —Doamnă Smith, Noah este iubitul meu! Le spune ea iar eu observ uimirea de pe chipul lor.