Capitolul 29

                                    

                                          
Partea 2

                          
Peste sapte ani.

                          
-          Mami, n-o sa-ti vina sa crezi ce a zis domnul antrenor astăzi, de fata cu toți colegii mei!  A spus ca voi ajunge un sportiv de performanta pentru ca sunt foarte serios și perseverent. A mai zis ca am executat antrenamentul cu o foarte mare concentrare ceea ce m-a facut mai bun decât multi dintre colegii mai mari. 
                          
-  Asta e minunat dragul meu! Am știut ca am băiețel deștept. Felicitări! O  luam pe Mya și mergem sa sărbătorim!
                          
-  La Disney? 
                          
-  S-a făcut! Disney sa fie! 
                          
Aris sare în sus de fericire și ma saruta pe obraz. 
                          
- Mya! zice el către geamana lui, după ce o luam de la cursul de dans. Mama ne duce la Disney! 
                          
-  Oh, nu! Iar o sa vrei in trenulețele alea în care mie îmi vine sa vomit. 
                          
Zambesc la remarca ei și ma uit în oglinda retrovizoare. Stau amândoi în spate, in scaunele lor pentru copii și se cearta ca intotdeua. 
                          
- Ești o fricoasa, niciodată nu vrei sa îmi faci pe plac. Eu m-am saturat sa o vad pe prințesa Ariel. Tu numai acolo vrei.

- Copii, încetați va rog, altfel nu mai mergem nicăieri, spun și ma prefac serioasa. 
                          
-  Vezi! Continua Mya. Tu mereu cauți cearta. 
                          
-  Mami, spune-i sa taca, spune Aris. 
                          
- Mya, Aris..va rog. Dacă nu încetați, diseară când vine mătușa Laura, niciunul nu doarme cu ea. 
                          
Se uita urat unul la altul dar tac amândoi. 
                          
Aris, chiar dacă fizic îmi seamănă mie, caracterul este suta la suta al tatălui sau. Degajat, plin de viata, energic, sociabil, perserent și foarte perfecționist. Și bineînțeles fotbalist. Dintre toate sporturile pe care le-a practicat încă de la trei ani, cel mai bine s-a lipit de fotbal. Antrenorul a zis chiar ca are un talent înnăscut.

Mya în schimb are ochii și parul tatălui ei, dar la caracter ma moștenește pe mine. Este sensibila, timida,  cu simțul umorului, ii plac cărțile și iubește natura. 
                          
Acum sapte ani când am aflat ca sunt însărcinată, am crezut ca pentru mine viata s-a terminat. Dar nu, Dumnezeu mi-a arătat ca ma iubește și mi-a dat nu unul, ci doi copii care sa îmi vindece rănile provocate de bărbații din viata mea de pana atunci. În fiecare zi ii mulțumesc Universului ca mi i-a dăruit și ca astfel am putut renaște . Ei sunt totul meu și ii iubesc mai presus de cuvinte. Ei sunt motivul pentru care eu acum respir și pentru care lupt zi de zi ca să le ofer un viitor lipsit de griji. 
                          
- Mami! ma scoate Mya din gânduri. Astăzi la cursul de dans Maria a spus ca i-a pregătit un cadou tatălui ei de ziua lui. Tatăl nostru când vine, ca  sa ii pregătim cadouri? 
                          
Înghit în sec și îmi simt inima în gat. Astfel de întrebări vin din ce în ce mai des și deja nu mai găsesc răspunsuri. Nu am vrut ca ei sa știe ca nu au tata. Vreau ca la un moment dat sa îl cunoască și sa îl iubească dacă ei asa considera. De aceea le-am spus ca tatăl lor este plecat intr-o misiune foarte speciala și ca la nu se știe când, dar la un moment dat se va întoarce. 
                          
-  Mya, ma tem ca asa ceva nu este posibil prea curând. Pana atunci puteți pregăti cadouri pentru bunicul Jacob. 
                          
- Când vine bunicul? intreaba Aris
                          
- Cred ca va veni peste doua săptămâni, împreună cu bunica voastră. Vor fi aici de ziua voastră.
                          
- Yeeeee, striga amândoi în cor. 
                          
Părinții mei imi iubesc copiii ca pe ochii din cap. Chiar dacă la început tatăl meu nu a acceptat situația, s-a obișnuit pe parcurs și amândoi au fost alături de mine când am născut. În tot acest timp mama și sora mea m-au ajutat mai mult decât am sperat vreodată sa o facă și asa am putut chiar sa termin facultatea și sa pun pe picioare visul meu, acela de a avea propriul restaurant.
                          
În prezent am un restaurant de lux, fiind titrata ca unul dintre cei mai buni chefi bucatari din tara. Mi-am început cariera tanara, dar am evoluat rapid, asta punându-mă în topul celor mai de succes femei din Franța. La restaurantul meu vin mai mereu celebrități și oameni importanți de afaceri și trebuie sa faci rezervare din timp ca să găsești loc. 
 
 
După o zi plina în parcul de distracții, ajungem acasă și copiii adorm repede, nereusind sa o aștepte pe sora mea care trebuie sa ajungă dintr-o clipa în alta. 
                          
- Bună seara! Se aude din spatele meu.

-  Laura! Strig și o îmbrățișez. Nu am auzit când ai intrat.
                          
-  Madame Eleonore mi-a deschis. 
                          
-  Ce bine îmi pare sa te vad, mi-a fost dor de tine. 
                          
- Oh! Și mie. Unde sunt iubiții mei? Intreaba ea entuziasmata. 
                          
-  Au adormit deja. Ti-au pregătit cadouri, dar nu au mai rezistat. A fost o zi plina la Disney. 
                          
- Ati fost la Disney? 
                          
-  Da, Aris a fost felicitat de către antrenorul de fotbal și le-am promis ca sărbătorim. 
                          
- Aris....fotbalist ca tatăl sau. Cine s-ar fi gândit?
                          
Oftez și cad pe gânduri. Pe renumitul fotbalist Alex Walker îl vedem  mereu la știrile sportive și pe rețelele de socializare. Este unul dintre cei mai buni fotbaliști ai lumii și joaca în Spania la una dintre cele mai mari echipe din Europa.
                          
- Ai văzut ca Alex a luat balonul de aur? Din nou? Ma scoate ea din gânduri.
                          
- Mda, cum puteam sa nu vad? Aris numai despre asta a vorbit. Este idolul sau. „Când voi fi mare, vreau sa fiu Alex Walker”.
 Îmi dau ochii peste cap și oftez din nou. 
                          
-  Asta îmi repeta zi de zi. Ma bate la cap sa mergem la un meci de-al lui. 
                          
-Stie ce vrea de la viata. Atat de mic și atat de perseverent. Zâmbește ea trist.  
                          
Mai stam de vorba vreo ora după care mergem la culcare. Ma bag în pat și deschid laptopul. Ii scriu numele din nou pe google și îmi apar zeci de poze cu el. E un bărbat în toată firea, și masculinitatea ii vibrează prin toți porii. Gasesc poze de pe teren sau de pe la conferințe de presa și în toate arata la fel de bine. Dacă nu era un mincinos pervers, poate acum ne bucuram împreună de copiii noștri. Sau cine știe, poate nu își mai urma cariera, ca și mine și nu ajungea aici. Ma bucur pentru el ca a ajuns la un nivel atat de înalt al carierei sale. Asa a vrut Dumnezeu sa fie. 

Închid laptopul ca să nu încep sa plâng din nou. În mare parte am trecut peste și nu stiu dacă mai am resentimente fata de el. Prin ochii copiilor mei îl vad  zi de zi și cel mai tare ma bucură faptul ca ei au luat de la el ce era mai frumos și bun. Cu toate astea nu pot sa nu mor de dorul atingerilor lui...mai am nopti în care mi-l imaginez ca ma strânge în brate si ca ma trage la pieptul sau. N-am încetat niciodată sa îl iubesc, în sufletul meu dandu-se o lupta continua, între dragoste și ura.