Capitolul 12

                                    

                                          
Ajungem la marginea pădurii, facem câteva exerciții de încălzire și ne punem în mișcare, după ce imi pornesc aplicația de pe smartwatch.
                          
Alergam douăzeci de minute pana când el se oprește și spune gafaind: 
                          
- Te-ai ținut bine după mine, nu credeam ca esti asa bună.
                          
- Ma subestimezi, spun și îmi sprijin palmele pe genunchi.
                          
Din poziția asta mi se vede cel mai bine decolteul dar nu prea ma interesează. Am obosit destul de tare și am nevoie de o pauza, chiar dacă lui i-am zis ca nu e mare lucru. 
                          
Il vad ca evita intenționat sa se uite la mine.

- Ar trebui sa ne întoarcem.
                          
- Da- mi 5 minute.
                          
Ma uit la smartwatch și vad ca ma suna mama. Ii răspund.
                          
- Buna mama! spun eu gafaind.
                          
- Emma, ce faci? 
                          
- Am ieșit la alergat cu Anne.
                          
Alex se uita la mine și își da ochii peste cap. Poate auzi întreaga conversație pentru ca este pe difuzor.
                          
- Ah, foarte bine. Cum a fost la petrecere?
                          
- Minunat, spun eu dar nu dezvolt subiectul.
                          
- Ma bucur! Uite Emma, eu și tatăl tău am plecat dimineața în Seeatle, avem treaba acolo toată săptămâna viitoare. A trebuit sa plecam de urgenta. Te descurci fără noi, știu asta. 
                          
Bineînțeles că au plecat cand eu încep examenele. Asa au făcut mereu. 
                          
-Bine mama, ma descurc. Trebuie sa închid, vorbim! 
                          
- Bine Emma, ai grija de tine! Te iubesc!
                          
Ii fac semn lui Alex ca putem sa ne întoarcem și alerg în fata lui fără sa spun nimic.
                          
Sunt nervoasă și supărată pe părinții mei. Prioritățile mele nu sunt niciodată și ale lor. Mama era venita doar de doua zile acasa. Nu am apucat nici sa stam de vorba. Alerg din ce în ce mai tare și îl las pe Alex mult în urma. Nu știu dacă o face intenționat ca să îmi dea spațiu sau chiar a obosit. 
                          
Ajung la cabana și ma asez pe marginea pontonului, încercând sa îmi recapăt sufletul.
                          
Alex ajunge la scurt timp, și se așează lângă mine. 
                          
- M-ai lasat special in fata, ii spun.
                          
- Mi s-a părut ca ai nevoie de spațiu.
                          
- Iti mulțumesc! Din păcate, părinților mei nu prea le pasa de examenele mele. 
                          
- Te-ar ajuta faptul ca oarecum și la mine e la fel? Nu sunt sigur ca tatăl meu știe în ce clasa sunt. 
                          
Strang din buze și intr-un fel ma intristez ca și el e în aceeași situație ca și mine. 
                          
-          Nici mama ta? Îl întreb. A mea nu știu dacă a stat o săptămână acasa, anul asta.
                          
Privirea i se impietrifica și îl vad ca strânge marginea pontonului atat de tare încât mâinile i se albesc. 
                          
- Mama mea nu mai e printre noi, spune el sec. A murit când eu aveam zece ani.
                          
- Oh, nu am știut, îmi pare rău Alex, e tot ce pot sa spun. 
                          
- N-ai de ce. Era bolnava, s-a chinuit mult, continua el la fel de încordat. Asa a fost sa fie.
                          
Îmi asez palma peste mana lui și il indemn sa dea drumul marginii pontonului. Ii prind mana în palme, în cele din urma și i-o mângâi ușor.