•Capitolul 21•

                                    

                                          
                          Megan Hart 
                          
   
   A trecut o zi de când James a venit acasă. Doctorul a spus că în curând va fi complet recuperat.
                          
  "Relația" mea cu Damian e mai rece ca niciodată, nu ne-am mai vorbit de când James a venit și ăla nu a fost tocmai un dialog prea drăguț. Situația dintr-e noi este incomodă, dar încercăm să ne comportăm normal în fața lui James.
                          
   - Neața, Megan, Damian.
                          
   Gândurile îmi sunt întrerupte de James care tocmai ieșea din bucătărie cu o ceasca de ceai în mână.
                          
    - Bună, James. Dacă mă scuzi trebuie sa mă pregătesc de o reuniune.
                          
  Imediat ce Damian pleacă, James se apropie de mine privindu-mă nedumerit.
                          
   - Ce sa întâmplat între voi?
                          
    - Adică?
                          
    - Stii la ce mă refer. Sunteți distanți. Am văzut cum vă priviți și sunt sigur că ne-a primit la el în casă doar pentru a sta mai aproape de tine.
                          
  Și încercarea mea de-a nu îi trezi lui James suspiciuni s-au dus pe apa zâmbetei.
                          
    - Nu sa întâmplat nimic.
                          
    - D-aia nu v-ati salutat și nici măcar privit.
                          
  Aoloo, James tu și al șaptelea tău simți ești mai rău ca detectivi.
                          
    - Asta nu înseamnă că am pățit ceva. Tu ce faci?
                          
    - Incerc să gătesc ceva, dar e prea complicat.
                          
  Wow! Niciodată nu l-am mai văzut pe James așa iritat.
                          
    - De ce?
                          
    - Iti voi spune, dar promite-mi că nu te vei supăra.
                          
  Aprob, privindu-l curioasă. Chiar voiam să aflu motivul pentru care a devenit bucătar peste noapte.
                          
    - Am invitat-o pe Lexi si vreau să îi gătesc ceva.
                          
    - Deci vrei să o impresionezi..
                          
    - Știu că pare o prostie..
                          
     - Ba nu este. Din contră mă bucur că nu vă mai ascundeți sentimentele. E chiar romantic.
                          
    - O femeie ca ea nu caută gesturi romantice...
                          
  Total greșit, dar stiu de ce are James impresia asta. Lexi a avut mai multe relații în încercarea de al uita pe James, dar nu prea îi reușea. 
                          
Este o fire sensibilă și foarte romantică, dar cu niciunul dintre parteneri ei nu a simțit să fie în felul ăsta.
                          
    - Sunt sigură că Lexi se va bucura mai mult decât crezi.
                          
    - Nu te deranjează?
                          
    - Ești chior! Eu și Amyra încercăm de o groază de timp să vă cuplăm. Va iubesc pe amândoi și vreau să vă văd fericiți. Damian știe?
                          
    - Da, chiar el sa oferit să avem aici o cină romantică și a zis că veți ieși și voi undeva in acest timp.
                          
    - Nu stiam că ați vorbit.
                          
    - Ma sunat când erați plecați.
                          
  Damian ne poartă atâta grijă mie și lui James, iar eu m-am purtat în ultimul hal cu el. Nu trebuia să îi vorbesc în acel mod și nici să spun că a fost o greșeală ceva ce și eu mi-am dorit să se întâmple, dar îmi e frică. 

  Mi-e frică pentru că toate personele la care țin pleacă. Dar oricum am fost doar un joc pentru el. Un joc pe care la câștigat.