𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 27

                                    

                                          
~ ͲᎽᏞᎬᎡ ~
Durerea ascutita pe care o simt la ceafa ma face sa scrasnesc din dinti, schimonosindu-ma. Urechile imi tiuie, o arsura asemenea unui foc aprig ducandu-ma in pragul sufocarii. Imi lipesc palmele de podeaua rece, incercand sa ma ridic macar in sezut. Am privirea incetosata, neputand sa mi-o focusez pe nimic din jurul meu. Katherine.
Imi ridic brusc capul din pamant, mijindu-mi ochii pentru a zari ceva la orizont. Toata casa se invarte cu mine, abia putand sa ma ridic.
-Katherine!
Realitatea ma loveste din plin, reusind sa imi revin in simturi cu cat timpul se scurge si  incep sa constientizez ce se intampla. O seringa goala e aruncata pe covor, cele cateva pete de sange facandu-mi gatul sa se inclesteze. Imi plimb privirea in jur, observand ca totul e exact la fel ca atunci cand eram treaz, nimic rasturnat sau distrus. Usa e intredeschisa, frigul care s-a strecurat inauntru zbarlindu-mi parul pe brate. Ma indrept spre usa sprijinindu-ma cu varful degetelor de perete, dezechilibrandu-ma cand si cand.
Cateva urme sunt destul de pronuntate pe asfalt, dovada a faptului ca a avut loc un derapaj puternic.
-Katherine! Katherine!? strig cat ma tin plamanii.
Ma plimb prin casa, marind pasul cand incep sa devin stabil si tot mai speriat. Verific toate camerele, inima batandu-mi cu putere panica si disperarea instalandu-se in mine.
-Katherine! strig inca o data dupa ce am verificat toate camerele din casa, toate simturile fiindu-mi acaparate de spaima.
Imi infing mainile in cap, tragandu-ma puternic de par incepand sa urlu aproape dand drumul lacrimilor. Imi scot telefonul cu mainile tremurande apeland-o pe Ashley, singura care ma poate ajuta in momentul asta. Telefonul suna de doua ori, glasul ei umplandu-mi auzul. Ma plimb agitat de colo-colo,  frecandu-mi fruntea cu buricul degetelor.
-Hei, Ty! Ce s-a intamplat? intreaba ingrijorata.
-Ash... Ashley!  Katherine... a disparut! ma balbai respirand sacadat glasul meu speriat alarmand-o.
-Ce? Tyler, calmeaza-te. Cum adica a disparut?
Imi trec o mana prin par, lovind cu piciorul canapeaua din fata mea.
-Au luat-o, Ashley! Au luat-o oamenii lui Ryan, trebuie sa o gasesc! strig in telefon plimbandu-ma in sufragerie scrasnind din dinti.
-Vin imediat! spune ferm inchizand apelul.
Ii trimit adresa printr-un email, frecandu-mi fata cu palmele pentru a-mi reveni. Incep sa fac exercitii de respiratie pentru a-mi domoli ritmul inimii care mai are putin si imi iese din piept. Ma asez pe canapea, fataindu-mi picioarele agitat. Nu am stare, tot corpul imi e in alerta. Iau primul lucru care imi vine la mana, aruncandu-l in perete acesta scotand un zgomot puternic in urma impactului, zeci de cioburi imprastiindu-se pe podea. Apuc masuta mica din mijlocul sufrageriei, aruncand-o cat de departe pot simtindu-mi pulsul zvacnind. Ma opresc in loc amintindu-mi ca cineva totusi locuieste aici, sa mai fac si eu pagube ar fi prea mult. Apuc telefonul aruncat pe canapea, strangandu-l puternic in mana cand apelez cu o tragere de inima. 
-Buna dimineata, Tyler! Ai dormit bine? intreaba calm glasul sau facandu-ma sa fierb de furie.
-Unde e?!
-Unde e cine? 
-Nu fa pe prostul cu mine, Ryan! Spune-mi unde e Katherine! strig cu nervii intinsi la maxim.
Rasetul sau bolnav se aude in difuzor, acompaniat de niste sunete indescifrabile.
-Daca ti-as spune unde e, care ar mai fi farmecul? O vei primi inapoi, doar ca pe bucati,  rosteste amuzat ceea ce ma face sa ma ridic instant in picioare.