Sari la conținut

voluntar

De la Wikționar, dicționarul liber

Variante

Etimologie

Din franceză volontaire < latină voluntarius, rusă волeнтир (volentir).

Pronunție

  • AFI: /vo.lun'tar/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
voluntar
Singular Plural
Masculin voluntar voluntari
Feminin voluntară voluntare
Neutru voluntar voluntare
  1. (despre oameni și manifestările lor) care acționează de bunăvoie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni, în mod conștient; (despre acțiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere.
  2. care exprimă voință.
  3. care își impune voința; autoritar.

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
voluntar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ voluntar voluntari
Articulat voluntarul voluntarii
Genitiv-Dativ voluntarului voluntarilor
Vocativ voluntarule voluntarilor
  1. persoană care intră în armată din proprie dorință spre a face serviciul militar (înainte de a fi împlinit vârstă cerută); (p.ext.) persoană care ia parte la o campanie militară din proprie inițiativă sau care se oferăfacă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat.


Traduceri

Referințe