veho

latină

(Latina)

Etimologie

Din proto-indo-europeană *weǵʰ-. Înrudit cu greacă antică ἔχος (ekhos), sanscrită वहति (vahati).

Pronunție

• AFI: /ˈwe.hoː/

Verb

vehō (infinitivul prezent vehere, perfectul activ vexī, supinul vectum)

1. a căra, a purta, a duce, a transporta
2. (pasiv) a merge călare (pe); a fi cărat sau dus

Sinonime

• 1: ferō, portō, vectō

Cuvinte derivate

• advehō
• convehō
• ēvehō
• invehō
• subvehō
• trānsvehō
• vectō
• vector

Cuvinte apropiate

• vehiculāris
• vehiculārius
• vehiculum