De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză truisme.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
truism
|
| n.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
truism
|
truisme
|
| Articulat
|
truismul
|
truismele
|
| Genitiv-Dativ
|
truismului
|
truismelor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- adevăr banal; banalitate.
Traduceri
