Sari la conținut

tocmi

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din slavă (veche) tŭkŭmiti.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
tocmi
Infinitiv a tocmi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tocmesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tocmească
Participiu tocmit
Conjugare IV
  1. (v.refl. recipr.) a discuta asupra prețului unei mărfi, pentru a cădea la învoială; a se târgui.
  2. (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) angaja ca slugă, lucrător etc.
  3. (v.tranz.) a închiria un obiect, un mijloc de transport etc.
  4. (v.tranz.) (înv.) a pune ordine; a orândui, a aranja.
  5. (v.tranz.) (reg.) a repara; a reface.
  6. (v.tranz.) (înv.) a pune la cale; a organiza, a constitui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe