temere
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /'te.me.re/
Substantiv
Declinarea substantivului temere | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | temere | temeri |
Articulat | temerea | temerile |
Genitiv-Dativ | temerii | temerilor |
Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a teme și rezultatul ei.
- (înv. și pop.) sentiment de îndoială chinuitoare în ceea ce privește fidelitatea persoanei iubite.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
frică
|
Referințe
(italiano)
Etimologie
Din latină timēre.
Pronunție
- AFI: /teˈmere/
Verb
- a (se) teme
Sinonime
Cuvinte derivate
(Latina)
Etimologie
Din proto-indo-europeană *temHesi, locativ singular lui *temHos ("întunecare"). Înrudit cu sanscrită तमस् (támas) și persană تم (tam).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Adverb
temerē (necomparabil)