străbun

română

Etimologie

Din stră- bun.

Pronunție

• AFI: /strə'bun/

Adjectiv

Declinarea adjectivului străbun
	Singular	Plural
Masculin	străbun	străbuni
Feminin	străbună	străbune
Neutru	străbun	străbune

1. strămoșesc; străvechi.

Cuvinte derivate

• străbunesc

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului străbun
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	străbun	străbuni
Articulat	străbunul	străbunii
Genitiv-Dativ	străbunului	străbunilor
Vocativ	străbunule	străbunilor

1. tatăl bunicului sau al bunicii, în raport cu strănepoții lor; străbunic, răzbunic, strămoș.
2. strămoș.

Cuvinte derivate

• străbună

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• brustan

Referințe

• DEX '98 via DEX online