stătător

română

Din a sta sufixul -ător.

Declinarea adjectivului stătător
	Singular	Plural
Masculin	stătător	stătători
Feminin	stătătoare	stătătoare
Neutru	stătător	stătătoare

care stă pe loc, care nu se mișcă, imobil, fix; (în special despre ape) care nu curge.
(înv.:despre oameni) cu locuința statornică; stabil.

(loc.adj.) De sine stătător = care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri, care nu depinde de nimeni sau de nimic; independent.