sort

română

Etimologie

Din franceză sorte.

Pronunție

• AFI: /sort/

Substantiv

Declinarea substantivului sort
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sort	sorturi
Articulat	sortul	sorturile
Genitiv-Dativ	sortului	sorturilor
Vocativ	sortule	sorturilor

1. obiect, produs sau grup de obiecte ori de produse care aparțin ca varietăți unei categorii mai mari; fel, gen, varietate, categorie, calitate (de mărfuri, de produse).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

cornică

(kernowek)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

sort

1. arici (mamifer)